Destinatie

Mireasma dulce ce impresoara
Te-ai cuibarit in sufletul meu
si de acolo ma incalzesti
cu lumina si blandete
Susur linistit al raului,
ce curge agale
spre a se revarsa in marea mare
Armonie,
ce ma gadili usor
si Pace,
ce-mi conjuri umerii...
Ca un Fulg,
ma strecor prin mrejele vietii
si Astept ca plutirea,
sa ma aduca la destinatie...

Sa-l minti ca e viu

Cum sufletul se stinge

si moare incet

Iar noi trebuie 

sa traim in continuare

Sa functionam in aceasta societate 

perfecta

Si sa ne indeplinim rolul

E greu sa tarai acest les,

cand nu mai ai nimic,

sa-l animeze

Si mai greu sa-l minti

Ca e viu...

Dragostea a murit

Cum!

Dragostea a murit?

E adevarat!

Doar ce vin de la inmormantare

Erau acolo toti 

cu fete triste, 

totusi unii zambeau

sau chiar radeau in hohote

Cei mai importanti, insa,

au lipsit

si de data asta...

Dragostea a murit singura

intr-un colt,

uitata de lume,

sleita de puteri

si infometata

Caci inamoratii

nu mai sunt

Doar jocuri, idile

si pasiuni desarte

Nimeni nu mai crede in ea

iar scepticismul, nepasarea

si inselatoria

au ucis-o...

Pocale de miere si nectar

Ce mirare si mister

Aduci tu viata

Nicicand nu poti stii

ce e in spatele usii,

la care bati

Ce te asteapta la sfarsitul unui drum

Si cum poate un om

a-ti schimba destinul

sau un zambet inflori ziua

Inchin tie un pahar 

Viata

Caci intotdeauna ai stiut

cum sa smulgi presul 

de sub picioare

Iar cand am fost la pamant 

mi-ai oferit apa de trandafiri

si pocale de miere si nectar

Omul negru

Porti inchise,

nici o cale de scapare

Grimase, insinuari si presiuni

Zgomote si fosneli

Incerc sa iti evit privirea

Si sa nu-ti aud vocea

Sau sa iti simt prezenta

Cand insa iti atintesti 

ochii in ai mei

ma zvarcolesc neputincioasa

Vocea ta ma zgarie

incet si dureros

Iar prezenta corpului tau

ma arunca 

in lumi negre de cosmar

Doar timpul de-o trece mai repede

Ca sa devii o fada amintire

Franturi

Demon ce ma alinti 

si-mi torni cuvinte de foc in ureche

ma incinzi cu centuri de ceara topita

si imi perpelesti sufletul pe tigaia ta

Cand vei fi multumit 

si nu vei mai arde inima asta

ce a indurat atatea?

Ti-am oferit-o ca ofranda

pentru o oaza de liniste si pace

Si nu mi-ai mai dat-o inapoi

Nu vrei sa o lasi?

caci doar franturi au ramas,

fiece cu o durere 

si un tipat distinct

E timpul sa taca 

si chinul sa ia sfarsit

Armonie si dragoste sa picure pe ea

Ma pot intoarce la tine

Orasul meu si strazile lui

Copacii ce-mi vorbesc 

si parcul ce ma imbratiseaza cu aripi de racoare 

si iarba inmiresmata

soarele, lumina ochilor mei, 
imi surade printre ramuri,

frunzele tresalta de bucurie 

si soptesc soapte de fericire

De ma intind pe covoru-i viu

Simt ca ma contopesc cu cerul

si pamantul odata

Iar stelele, surate, 
se prind de maini si danseaza

in linistea noptii

Si mai am si un alt dor,

ce-mi roade inima

Sa vad marea, 

sa-mi desfat ochii in ea

si mainile sa mi le implant in nisip

ca diamante sfaramate

Apa sa imi gadile talpile

si valurile sa-mi cante o simfonie

Cat te iubesc plaja salbateca

si cate minti ai sucit

iubiri ai petrecut

si le-ai scaldat lacrimile

cand amorul s-a sfarsit

Te ador caci esti eterna

si intotdeauna ma pot intoarce

la tine

Si plange si rade 

ca un copil

Caci tu esti iubita mea...

Dorian Gray

Urmez drumul, dar unde duce?

Si cine poate spune ca este cel bun...

Si cine esti tu?

Te uiti cu un ranjet la mine

si cu sclipiri in ochi

ce nu prevestesc nimic bun

Ce vrei de la mine?

Si de ce nu ma lasi in pace?

Atatea fete si atat de schimbatoare

Este ceva ce ramane la fel 

in negura timpului?

Totul se acopera de praf

si mizerie in timp

Scuze, dar nici ca te pot privi

Esti atat de "urat"

Sufletul ti-a fost mancat de mult

de toate viciile

si acum totul e

pe fata ta

neagra si viermanoasa...

Soldat adevarat

Cuvinte intinse ca un puzzle stricat

Oameni ce le folosesc

prea mult

si fara rost

De cand cuvintele au luat locul simtirii?

Si le utilizam pentru a ne ascunde

sentimentele, adevaratele intentii

sau pentru a rani

Atat ne-am dezvoltat 

incat le-am transformat in adevarate arme

menite a functiona ca un scut,

a cauza hemoragii

sau 

- a ucide -

Multumesc viata pentru 

toate lectiile tale

Si multumesc lumii

care m-a pregatit

sa fiu un adevarat soldat

Ce lupta nu pentru o cauza

ci doar pentru a supravietui

si a strabate jungla in directia

unde pamantul e mai roditor

Si soarele luce auriu

Iubind iubirea

Am iubit iubirea 

si am ramas

cu mana intinsa

ca a regelui Lear...

Curcubeu de inimi frante

Cu dor si lacrimi amare

Ea-i scranjeli numele pe inima ei

Sangeranda si grea

inima accepta

Si se inchise intr-un turn intunecos

Unde sa nu mai gaseasca

geana de trubadur

N-a fost destul de inalt

si intunecos turnul

Caci un falnic calaret o zari

si tinta isi facu din ea

O strapunse cu sulita-i sfanta 

( spuse el)

Dar cum viata se desfata in ironiile ei

sulita petrecuse inima lui 

ca sa ajunga la a ei

Si asa zac amandoua

muribunde pe iarba si nisipul

ce le-a purtat iubirea

Cui ii serveste sacrificiul

si cine are de castigat?

Cand numai inimi frante 

coloreaza curcubeul?

Vandut

Dau toata dragostea mea pe o moneda!

(spuse el)

Si visu-i fuse implinit

Inalt palat si-o facu

Si zace pustiu intr-o alta lume

Dragon de foc si-o luat

Sa strabata desertul 

plin de suflete pierdute

Si licori magice cu darul uitarii

Vesminte de fala

ce lucesc in soarele

ce uita sa mai plece

Dar vai,

cum se mai scorojeste poleiala

Si printul 

pierde pe zi ce trece

din stralucirea-i 

Mai are decat sufletul

Dar ce suflet?

Caci l-a vandut si pe ala...

Imbratisare pentru totdeauna

O imbratisare lunga

si trupul adanc incolacit

Fiece fibra simtind 

caldura atingerii

Capul sa mi-l las

pe umaru-ti

Si mana sa ti-o cuprind

Sa te strang in sufletul meu

Si sa te tin pentru totdeauna...

Lasa

In aceea incolacire a mintii

Ce permite revarsarea apelor poluate

De gandurile ce lumina n-au vazut

E liniste acolo?

Si cine decide 

ce e just sau nu...

Te uiti la mine

si ma vezi ciudat

Dar oglinda ta,

n-are glas?

Scutura-te de preconceptii,

etichetari si rautate gratuita

Cerceteaza-te

si invata

Sa traiesti cum doresti 

si sa ii lasi si pe altii...

Felina

Ti-as saruta acele buze dulci

Si fata ti-as acoperi-o 

cu a mea

Nazdravane cu ocheade de felina

si ludic in a ta purtare

Ascunzi un tot 

si canti o melodie pentru urechea tuturor

Te vei opri sa-mi asezi o sarutare pe frunte?

Si palma sa mi-o incalzesti

cu a ta?

Viitor improbabil

Viitor improbabil si ascuns intelegerii noastre

Te arati ca o fantasma 

dar te indepartezi 

pe masura ce ne apropiem

Zadarnice straduinte de a te citi,

preveni sau programa

Ca o odrasla alintata si indaratnica

Iti schimbi sensul si semnificatia

Decat sa ma cert cu tine 

Mai bine te imbratisez

Si-ti sarut noutatea...

Copilul candid

Calda lumina ce ma imbratisezi 

cu izvoare de toropeala

si sunet dumnezeiesc 

ce-mi topeste inima

Doar umbra-mi si scartaitul creionului pe hartie

ce-i da culoare si goleste mintea 

de insiruirile obsesive si amalgamurile incalcite

ce sleiesc trupul si spiritul

Da-mi o felie de uitare temporara

si o amorteala placuta,

ce paralizeaza simturile

Lasa-ma adormita in iarba renuntarii de sine

si trezeste-ma cu sarutul lecuitor

ce anuleaza vechea fiinta

dand nastere copilului candid...

Flamanzi de simtire

Cum iubirea se scurge in stropi amari

Cum ii inghitim flamanzi de simtire

Si suferim in tacere sau cateodata

intr-o simfonie nebuna, galagioasa

si devoratoare de suflete

Nu mai stim cum a inceput

si unde am ajuns

Totul se invarte intr-un ritm ametitor

Incerci sa te agati de ceva statornic,

neafectat de trecerea timpului si decurgerea faptelor,

dar nimic nu ramane...

Ca nisipuri miscatoare,

diferite platouri de filmare,

prea multe scene,

revarsari de porniri si emotii,

avalanse ce omoara inocenta si puritatea

De ce dragostea ucide dragostea?

Te iubesc in continuare

Dar nu te pot iubi...

Sfarsit?

Crispata e culoarea cerului

Pasarile impietrite zac imprastiate

pe covorul de frunze moarte 

Suiera vantul napraznic printre copacii goi

Grindina si ploaia de foc a ucis restul 

Stau neclintita urmarind haosul

in spatele ferestrei mele

Ochii au obosit privind oroarea

si urechile sangereaza la auzu-i

N-a mai ramas nimic

Decat, poate, speranta...

Dar

Muzica, inventie a zeilor milosi

Lasat-au dar pe pamantul,

ce era neroditor

Sa incante inimile incremenite si suferinde

Sa uneasca suflete

si sa aduca speranta

unde intunericul a infrant lumina

Si bucuria zborului,

acolo unde frumosul,

isi poarta coroana

si innobileaza spiritul

Sa-ti impletesc un zambet

Durere, ce iti scrii numele

pe fruntile albite

Adanc scranjelite

sunt literele

Si sangereaza

cand cutitul strabate suprafata

Porti o muzica 

a plansetului ingerilor

Si aduci cu tine deznadejdea

si inima neagra

Cum sa iti intru

in voie

Si un zambet 

sa-ti impletesc 

pe buze

Sa aduc muzica nimfelor

Si jovialitatea diminetii

de primavara

Oh, tu, cum imi plamadesti zilele

Visam

Naluca vie a amintirilor mele

Cum deznozi tu ale timpului noduri

Rasari ca un luceafar cald

si tesi o matasa de jar

Imprastii acel parfum de altadata

si te imbraci cu vremea insorita

Buzele tale rostesc cuvinte de portelan

si poarta o dulceata trandafirie

Numai ochii tai ce-ti straluceau ardent

s-au stins acum ca lumanarile reci

Palmele tale, fragede, ce m-au cuprins de atatea ori

imbratiseaza foi de ceara

Dar gandul care zboara

mi te aduce inapoi

si apoi visam iar impreuna

Lut

Lut in mainile tale

cu putinta de a lucra

pentru a fi ce vrei tu

Dar nu - 

S-a racit in timp

si nu mai merge modelat

Ce pacat...

Incearca alta gramajoara de argila

Aceasta ramane asa

A capatat alta forma

Timpul, soarele si ploaia 

au modelat-o

Mai bine decat mainile tale

Straluce mandra in lumina soarelui

iar tu tot incerci gramajoare

Timpul le rezolva pe toate...

Papusa

Cum ma alintai
si toata lumea era a ta
Caci cadou am facut-o
Mainile tale le cautau pe ale mele
Si ochii ti se oglindeau in ai mei
Buzele pareau sa nu aiba liniste
caci odihna era in ale mele
Privesti in departare
si pare ca iti surad undeva
Decat o naluca
Caci vie nu
Alta traieste
in alta lume
E fericita, ca o papusa zambeste
si vibreaza la veselia din jur
Lumea o iubeste
si se hraneste cu energia
si pofta ei de viata
Decat o fantoma
ce nu stie
ca a murit
cand ai ucis-o...

Nu ma poti vedea

Susur ametitor al raului,
care mi-e atat de familiar
In noaptea rece si ocrotitoare,
pietrele zac scaldate de faldurile-i ude
si soptesc povesti doar de ele cunoscute
Cand si cand frunze geloase
isi iau zvorul de langa suratele lor
pentru a se alatura inteleptelor pietre
si a pluti pe cristalina suprafata
Cateva gaze grabite se intrec
in a-si rezolva indeletnicirile mai repede
si apoi a-si imbratisa rudele
ferice de revedere
Iarba canta
si danseaza cu vantul
Iar tu ma astepti culcat
pe covorul verde si pamantul cald
Jucandu-te cu stele si luna
Ochii iti stralucesc ca si ele
Iar zambetul iti lumineaza fata
Mi-e frica sa ma aproprii
E un moment perfect
in solitudinea lui
Ma cauti cu privirea
Sunt aici
Dar nu ma poti vedea...

Tot si nimic

Vreau sa te iubesc cum iubirea iubeste
Ea stie mai bine,
eu
decat umilul
instrument al divinei inflacari
sunt
Sa ma topesc pan' ce voi inceta sa respir
si una cu universul sa fiu
Tot si nimic

Ceasul

Culca urechea pe covorul ierbii
Asculta zgomotul vietii
Insecte truditoare ce nicicand nu se opresc,
ca un ceas ce nu necesita pauze
si nici n-a auzit de o alta optiune,
decat cea de a merge in directia ce i-a fost stabilita
Dar daca ceasul s-ar opri si ar merge inapoi
Orele s-ar scurge la fel
dar spre inceput si nu sfarsit,
iar clipele ar fi partinitoare
si ar prelungi extazul si scurta disperarea
Un geniu nebun ar lua deciziile acestea
dupa bunul lui plac
De ce nu?
Ceva nou, inedit,
iar viata este ceea ce dorim,
unde artistul esti tu,
deci deseneaza ce inima tanjeste si ochii viseaza
si o capodopera va izvori
Frumos de privit
chiar si pentru anonimul autor...

Trup si iubire

Scurgi un timp si o patima
Imbratisezi o clepsidra limitata
cu nemarginita mare,
sursa a pasiunilor nesfarsite
Sufletul slab si muritor
paleste pana la extinctie
in fata mistuitoarei placeri,
ce-l mananca de viu
surda la strigatele sale.
Cat poate indura acest om?
Si e undeva un epilog dulce,
unde cenusa si lacrima
se transforma in trup si iubire.
Iar linistea, ce oaspete scump era,
decide sa-si duca traiul in casa ta,
intr-o armonioasa existenta
ce e cant la urechea ingerilor
"Te iubesc" nu mai doare si ucide,
e decat o aripa calda ce-ti dezmiarda fruntea
si-ti acopera ochii cu tandra si imaculata atingere
Un fulg se prelinge usor pe catifeaua pielii
si sus e Lumina...

Al nostru

Copilul
Creatura a ingerilor si cerului
Surazator si lipsit de griji,
plutesti deasupra
Frumos in infatisarea-i
si cald in inima-i virgina
Esti acolo in asteptarea-ti lunga si pustie...

Te voi chema candva
Intr-o luna plina
si un soare binevoitor.

Poveste de iarna

Primavara albastra ciocane la usa
Tu imi surprinzi privirea
Hainele zac intinse pe jos
Si mata se prelinge pe o canapea

O ramura tanara si mistuita de albe si roze flori, coloreaza fereastra
Tu imi cuprinzi mana
Praful gadila colturile camerei
Si ea, mata toarce tolanita intr-o adancitura a catifelei

O pasare isi incanta consoartele cu un tril mistuitor
Iti simt caldura si ma doare
Ibricul fluiera galagios in camera alaturata
Si mata sare dintr-odata din visarea-i

Verdele de afara se prelinge ca un viciu pe spinarea rece
Tu ma ametesti cu candoarea ta
Caietele si cartile intr-o hora nebuna fac preajma patului
Si mata a iesit in cautarea unei alte pofte

Cerul si lumina ne imbratiseaza
Iubirea ta ma impresoara ca un lant de trandafiri rosii
Patul e ravasit si fiebinte
Mata e plecata prin vecini

Aerul e irespirabil
Sangerez datorita spinilor dar adulmec savoarea petalelor
Fereastra e deschisa acum
Mata s-a intors in coltu-i obisnuit

Bobocii se deschid catre o viata aromata si efemera
Tu privesti catre usa ramasa deschisa in urma-mi
E ordine in camera
Mata doarme linistita...

Vijelie

Cum supararea intuneca un cer
si culorile se topesc intr-un negru dezolant
Imaginile se scurg
si gandurile in furtuni se impletesc
Tornade se napustesc peste pajistile linistite
si inghit frumosul intalnit in cale
E uimitor cum un singur cuvant, gest,
poate sterge o viata, o poveste, o dragoste
si apoi cenusa acopera totul
Rasetele sunt sub gramezi de pamant
si sentimentele prafuite zac ucise pe piatra rece
Mana ta calda e faramitata
si pierduta in mormane de nisip
Iar buzele tale dulci - imprastiate in toate colturile lumii,
purtate in ciocuri de pelicani flamanzi
E inca vijelie afara
Si nu pare sa se opreasca...

Luminoasa e

Clopotei de iubire
Struguri violeti ce astampara setea
Si aburi de culori
ce umplu curcubeul
Ce albastru e cerul
Si ce luminoasa ti-e fata...

Mai departe

Incurcate sunt gandurile
si cararile ce duc la tine
Tu straluci intr-o lumina alabastra
si ma chemi pe unde de vis
Eu spre tine nu ma indrept
caci inchisa si aspra e poteca
vietati naucitoare o vegheaza
si imi sfasie carnea
cand ma apropii
Te aud in departare
si strigatul tau
imi seaca inima
si ma inunda in lacrimi.
Cum simt,
cum ma doare
insa ea leac nu are.
Alte lumi se infatiseaza
cu poteci scaldate de soare
si inmuiate in mirosuri dulci
de flori si primavara
Iepurasi si veverite zburda vesele in poienite
si se joaca cu iarba mandra si verde
Inca te mai aud
si o lacrima se zbate intr-o geana
Intorc privirea si inaintez pe cararea inmiresmata
Inima se strange
si zbiara in lacasul ei mic cu stiinta tristetii
Sterg rebela lacrima cu suratele-i gemene
Si merg mai departe...

De ce, cine si ce sfarsit?

Cand te-am zarit prima oara,
Nu te stiam si nici nu mi-as fi imaginat...
Rasuflarea s-a oprit un pic,
ochii insa delectandu-se si pierzandu-se in mari adanci.
Era ceva in privirea ta,
ce imi scapa...
si totusi am continuat...
Ani in preajma ta, sub aripa ta si cu ale tale cuvinte in minte
Atingeri timide si intentionat obisnuite,
nereusind mai mult decat sa sporeasca ardoarea
Tu, fruct oprit...
Si apoi ani far' de zambetul tau
pentru ca am vrut,
caci greu apasa...
Destinul, ca un june capricios,
s-a jucat din nou,
iar drumurile nostre s-au reintalnit.
Ganduri si asteptari ca frunze moarte,
toate adunate intr-un covor ce acopera suflarea.
Era menit ca cenusa sa se aleaga
si totusi zeii au dorit altceva
si ne-am gasit prinsi intr-o nebunie,
frumoasa alterare a mintii
si infruptare a simturilor.
Ca ploaia cu stropii reci si taiosi ,
ca iarna cand ti-ngheata venele
sau fierbinte ca vantul de vara ce te incanta,
dar te lasa fara aer...
Si asa au trecut-au alti ani,
sorbiti de licoarea noastra.
Intetindu-se mai tare vantul
iar ploaia mai taioasa,
dar cu atat mai dulce.
Maniat-am zeii,
caci si-au luat darul
iar intr-o zi
usa s-a inchis
lasand in urma ei
Amarul...
De ce?
ar putea fi o intrebare,
dar tot asa sunt multe intrebari
si tot la fel de multe raspunsuri...
dar care e raspunsul carei intrebari
Cine mai stie?

Si asa o noua aventura,
caci scriitorul o cere
si el decide
Cine suntem noi?
Decat cuvinte, subiecte am vrea
si predicate
cu ceva epitete si metafore...

Ce sfarsit?
E o poveste far' de sfarsit
iar cand una se opreste
alta ii ia locul,
caci inceputul e cel care purcede sfarsitului
in lantul durerii si fericirii...

Frunza

Frunza ridata si incaruntita
a gandurilor si fantasmelor mele,
cum plutesti pe aripile inmiresmatului vant,
uneori infrigurata si impietrita
de-a gerului asprime,
iar alta data arsa de soarele verii,
prietenul chipes si afectuos al imperturbabilului placid,
printul ghetii...
De-a lungul perindarii vremea
a perforat suprafata ei,
dar ea a invatat sa foloseasca
scobiturile pentru a-si lua mai mult avant
si a zbura la inaltimi de neimaginat inainte...
Se va opri frunza?
Si unde?
Ar vrea ea asta?

In odaie

Nu putem fugi de noi insine
si oricat am incerca,
la un moment dat,
reflexia ne-ar aparea undeva,
imposibil de tagaduit
si prea putin probabil de ignorat.
Dar unde se duc gandurile si raspunsurile noastre
la incercarile vietii?
Exista un taram unde ratiunea si simtirea se intalnesc
iar dupa razboaie indelungate,
se asterne linsitea...
Un scartait de greiere decat mai misca perdeaua silentioase-i proze
Solitudine si pace, armonie in odaie...

Marea

Mare de lut ingropata
in valuri de ceara
purtand incarcatura-i de vietati silentioase
Si asa se preumbla
cand inainte,
cand inapoi,
cand tulburata in involburatele-i spume,
buclucase inele de argint si perle,
cand adormita in matasea-i incremenita,
inghitind sporadic colivii de lemn si metal,
cu fapturile ce le insufleteau...
Neastamparata e pofta,
ce le scalda
si le macina
si infinita-i frumusetea
ce se asterne
cand Ea e multumita...

Ritualul

La geamul intunecat, unde
iti atarni raceala
salasluieste o pasare cu pene argintii
si violete,
cu ciocul ei puternic izbeste
geamul dimineata
asteptand un zambet
inainte de a-si intinde aripile,
ce coloreaza cerul...
In fiece zi ritualul umple ziua
cu stropi de fericire,
caci zborul e divin;
iar seara isi face cuibusor cald
in coltul ferestrei,
veghind la linistea somnului
tau...

Picatura

Picatura amara ce umpli
preaplinul,
te scalzi in ape negre si adanci.
Aducand cu tine sarea
si un amalgam nedefinit de ganduri,
tristete si dezamagire.
Ungand un pic fiece ramura,
umar, colt de strada, piatra,
leagan...
Un rau nesfarsit ce scalda tot
iar preajma si departare
devin una
intr-o durere continua si abisala...

Butterfly

In my palm lies a butterfly
with wide wings
beating so fast.
It wants to fly
far, far away
to loose itself
in the unlimited sky and borders of imagination.
But I am keeping it tight
in my hand,
stealing its life,
its freedom,
without a breath,
condemning it to a bitter living
in the never ending tragedy line...

Lanturi de matasa (cs)

Cum sa definesti dulceata?
parfumul boarei,
ce-ti inunda camera dimineata
si aripile calde
ce te imbratiseaza
cand soarele
se retrage obosit la culcare...
Gustul de ciocolata furata
si aroma unei tigari de foi
o secunda si apoi o poveste
de dimensiunile unei narari scurte
cu iz de basm
si urme de lanturi de matasa...

Nu este o crima

Si de-ar fi sa-ti mai ating licoarea buzelor ca mura,
rasuflarea sa ti-o simt aproape
sa ma ascund iar in imbratisarea-ti calda,
si-n lumina ochiilor tai sa ma oglindesc.
Sa zambim ca doi copii
tu sa ma prinzi de o mana,
sa alergam pe malul unei mari de matasa
iar stelele sa ne sopteasca iara
nisipul rece sa ne inveleasca
si pe o scoica molatec sa plutim,
sa ma strangi la piept
pan' ce bataile inimii tale
sa fie ale mele...
Linistea opaca sa o rascolim
cu rasete zglobii.
Sa dansam intr-un parc de verde
si lumea sa fie a noastra
2 nebuni contaminati de acelasi vis
si 2 inconstienti
caci nu stiam
sfarsitul e aproape...

Un alt caz de crima sociala
O lume ce nicicand va intelege
cum sta ea ferice tolanita
iar cei 2 copii
pierduti pe straine taramuri
se lupta pentru o himera
dar pentru totdeauna despartiti...

Doare

Cum sa explic atunci cand doare?
Cand fiecare atom al fiintei mele
este separat in suferinta lui
si toti porii isi striga agonia...
Cand fiece vorba, privire,
gest sau atingere
are un cod secret
dar cu acelasi rezultat
durere...
Cum sa nu mai simt
si sa nu mai vibrez
la notele unei harpe inecata in tristete
Cum sa nu mai filttrez toata mizeria
tot uratul si micia acestei lumi?
Cum s-o parasesc
pentru refugiul placid
si lipsa simtirii
intr-o eternitate
far' de lacrimi...