Amagire

Sa ma intorc?
Sa cumpar timpul?
Cel ce furat mi-a fost
Dar din dragoste s-a spus
chiar atata cat sa sufoce
cel mai puternic suflu.
Sa gadil o speranta?
ce adanc a fost ingropata
cu grija si uitari regizate...

Toate paserile au plecat
facut-au cuib si pene colorate
Iar micul eu inselat de timp
cu-o haina ce nu e a mea
si-o masca pentru mine
un gust amar mestecat prea mult
si vocile-n urechi
ce-mi sparg timpanul
Cum mai urla!
si ce spun!
Sa inchid cochilia?
sau sa ma arunc in abis...
frumosul necunoscut
cu promisiuni de miere
la capatul drumului
inghitit de carbuni incinsi
Pot eu?
sau doar o vorba mai plimb
savurand amagirea, din nou...

K

Tu erai si indeajuns
Rasuflarea ta, o geana
un suras si chiar un ras
Cand soapte dulci inmiresmate
Cand cascade si furtuni
in tornade ce inghit
o data totul
si apoi lumina
de un alb stralucitor
auriu si poate straniu
izbitor si cald de-a intregul
patrunde si razbate
inunda si se aduna
Iar in suflet si in ochi
amintiri se sterg
si altele-si fac loc
cand pasarea ciripeste
si soarele canta la unison
zbor de ingeri
fosnet de aripi
iar imi zumzai
Si te vreu
Speranta, Esti Tu, Iar?