Trup si iubire

Scurgi un timp si o patima
Imbratisezi o clepsidra limitata
cu nemarginita mare,
sursa a pasiunilor nesfarsite
Sufletul slab si muritor
paleste pana la extinctie
in fata mistuitoarei placeri,
ce-l mananca de viu
surda la strigatele sale.
Cat poate indura acest om?
Si e undeva un epilog dulce,
unde cenusa si lacrima
se transforma in trup si iubire.
Iar linistea, ce oaspete scump era,
decide sa-si duca traiul in casa ta,
intr-o armonioasa existenta
ce e cant la urechea ingerilor
"Te iubesc" nu mai doare si ucide,
e decat o aripa calda ce-ti dezmiarda fruntea
si-ti acopera ochii cu tandra si imaculata atingere
Un fulg se prelinge usor pe catifeaua pielii
si sus e Lumina...