Masca

Masca

duminică, 29 iulie 2012

Sa-l minti ca e viu

Cum sufletul se stinge
si moare incet
Iar noi trebuie 
sa traim in continuare
Sa functionam in aceasta societate 
perfecta
Si sa ne indeplinim rolul

E greu sa tarai acest les,
cand nu mai ai nimic,
sa-l animeze
Si mai greu sa-l minti
Ca e viu...

Dragostea a murit

Cum!
Dragostea a murit?
E adevarat!
Doar ce vin de la inmormantare
Erau acolo toti 
cu fete triste, 
totusi unii zambeau
sau chiar radeau in hohote
Cei mai importanti, insa,
au lipsit
si de data asta...
Dragostea a murit singura
intr-un colt,
uitata de lume,
sleita de puteri
si infometata
Caci inamoratii
nu mai sunt
Doar jocuri, idile
si pasiuni desarte
Nimeni nu mai crede in ea
iar scepticismul, nepasarea
si inselatoria
au ucis-o...

Pocale de miere si nectar

Ce mirare si mister
Aduci tu viata
Nicicand nu poti stii
ce e in spatele usii,
la care bati
Ce te asteapta la sfarsitul unui drum
Si cum poate un om
a-ti schimba destinul
sau un zambet inflori ziua
Inchin tie un pahar 
Viata
Caci intotdeauna ai stiut
cum sa smulgi presul 
de sub picioare
Iar cand am fost la pamant 
mi-ai oferit apa de trandafiri
si pocale de miere si nectar

Omul negru

Porti inchise,
nici o cale de scapare
Grimase, insinuari si presiuni
Zgomote si fosneli
Incerc sa iti evit privirea
Si sa nu-ti aud vocea
Sau sa iti simt prezenta
Cand insa iti atintesti 
ochii in ai mei
ma zvarcolesc neputincioasa
Vocea ta ma zgarie
incet si dureros
Iar prezenta corpului tau
ma arunca 
in lumi negre de cosmar
Doar timpul de-o trece mai repede
Ca sa devii o fada amintire

Franturi

Demon ce ma alinti 
si-mi torni cuvinte de foc in ureche
ma incinzi cu centuri de ceara topita
si imi perpelesti sufletul pe tigaia ta
Cand vei fi multumit 
si nu vei mai arde inima asta
ce a indurat atatea?
Ti-am oferit-o ca ofranda
pentru o oaza de liniste si pace
Si nu mi-ai mai dat-o inapoi
Nu vrei sa o lasi?
caci doar franturi au ramas,
fiece cu o durere 
si un tipat distinct
E timpul sa taca 
si chinul sa ia sfarsit
Armonie si dragoste sa picure pe ea

Ma pot intoarce la tine

Orasul meu si strazile lui
Copacii ce-mi vorbesc 
si parcul ce ma imbratiseaza cu aripi de racoare 
si iarba inmiresmata
soarele, lumina ochilor mei, 
imi surade printre ramuri,
frunzele tresalta de bucurie 
si soptesc soapte de fericire

De ma intind pe covoru-i viu
Simt ca ma contopesc cu cerul
si pamantul odata
Iar stelele, surate, 
se prind de maini si danseaza
in linistea noptii
Si mai am si un alt dor,
ce-mi roade inima
Sa vad marea, 
sa-mi desfat ochii in ea
si mainile sa mi le implant in nisip
ca diamante sfaramate
Apa sa imi gadile talpile
si valurile sa-mi cante o simfonie
Cat te iubesc plaja salbateca
si cate minti ai sucit
iubiri ai petrecut
si le-ai scaldat lacrimile
cand amorul s-a sfarsit
Te ador caci esti eterna
si intotdeauna ma pot intoarce
la tine
Si plange si rade 
ca un copil
Caci tu esti iubita mea...

Dorian Gray

Urmez drumul, dar unde duce?
Si cine poate spune ca este cel bun...
Si cine esti tu?
Te uiti cu un ranjet la mine
si cu sclipiri in ochi
ce nu prevestesc nimic bun
Ce vrei de la mine?
Si de ce nu ma lasi in pace?
Atatea fete si atat de schimbatoare
Este ceva ce ramane la fel 
in negura timpului?
Totul se acopera de praf
si mizerie in timp
Scuze, dar nici ca te pot privi
Esti atat de "urat"
Sufletul ti-a fost mancat de mult
de toate viciile
si acum totul e
pe fata ta
neagra si viermanoasa...

Soldat adevarat

Cuvinte intinse ca un puzzle stricat
Oameni ce le folosesc
prea mult
si fara rost
De cand cuvintele au luat locul simtirii?
Si le utilizam pentru a ne ascunde
sentimentele, adevaratele intentii
sau pentru a rani
Atat ne-am dezvoltat 
incat le-am transformat in adevarate arme
menite a functiona ca un scut,
a cauza hemoragii
sau 
- a ucide -
Multumesc viata pentru 
toate lectiile tale
Si multumesc lumii
care m-a pregatit
sa fiu un adevarat soldat
Ce lupta nu pentru o cauza
ci doar pentru a supravietui
si a strabate jungla in directia
unde pamantul e mai roditor
Si soarele luce auriu

Iubind iubirea

Am iubit iubirea 
si am ramas
cu mana intinsa
ca a regelui Lear...

Curcubeu de inimi frante

Cu dor si lacrimi amare
Ea-i scranjeli numele pe inima ei
Sangeranda si grea
inima accepta
Si se inchise intr-un turn intunecos
Unde sa nu mai gaseasca
geana de trubadur
N-a fost destul de inalt
si intunecos turnul
Caci un falnic calaret o zari
si tinta isi facu din ea
O strapunse cu sulita-i sfanta 
( spuse el)
Dar cum viata se desfata in ironiile ei
sulita petrecuse inima lui 
ca sa ajunga la a ei
Si asa zac amandoua
muribunde pe iarba si nisipul
ce le-a purtat iubirea
Cui ii serveste sacrificiul
si cine are de castigat?
Cand numai inimi frante 
coloreaza curcubeul?

Vandut

Dau toata dragostea mea pe o moneda!
(spuse el)
Si visu-i fuse implinit
Inalt palat si-o facu
Si zace pustiu intr-o alta lume
Dragon de foc si-o luat
Sa strabata desertul 
plin de suflete pierdute
Si licori magice cu darul uitarii
Vesminte de fala
ce lucesc in soarele
ce uita sa mai plece
Dar vai,
cum se mai scorojeste poleiala
Si printul 
pierde pe zi ce trece
din stralucirea-i 
Mai are decat sufletul
Dar ce suflet?
Caci l-a vandut si pe ala...

Imbratisare pentru totdeauna

O imbratisare lunga
si trupul adanc incolacit
Fiece fibra simtind 
caldura atingerii
Capul sa mi-l las
pe umaru-ti
Si mana sa ti-o cuprind
Sa te strang in sufletul meu
Si sa te tin pentru totdeauna...

Lasa

In aceea incolacire a mintii
Ce permite revarsarea apelor poluate
De gandurile ce lumina n-au vazut
E liniste acolo?
Si cine decide 
ce e just sau nu...
Te uiti la mine
si ma vezi ciudat
Dar oglinda ta,
n-are glas?
Scutura-te de preconceptii,
etichetari si rautate gratuita
Cerceteaza-te
si invata
Sa traiesti cum doresti 
si sa ii lasi si pe altii...

Felina

Ti-as saruta acele buze dulci
Si fata ti-as acoperi-o 
cu a mea
Nazdravane cu ocheade de felina
si ludic in a ta purtare
Ascunzi un tot 
si canti o melodie pentru urechea tuturor
Te vei opri sa-mi asezi o sarutare pe frunte?
Si palma sa mi-o incalzesti
cu a ta?

Viitor improbabil

Viitor improbabil si ascuns intelegerii noastre
Te arati ca o fantasma 
dar te indepartezi 
pe masura ce ne apropiem
Zadarnice straduinte de a te citi,
preveni sau programa
Ca o odrasla alintata si indaratnica
Iti schimbi sensul si semnificatia
Decat sa ma cert cu tine 
Mai bine te imbratisez
Si-ti sarut noutatea...

Copilul candid

Calda lumina ce ma imbratisezi 
cu izvoare de toropeala
si sunet dumnezeiesc 
ce-mi topeste inima
Doar umbra-mi si scartaitul creionului pe hartie
ce-i da culoare si goleste mintea 
de insiruirile obsesive si amalgamurile incalcite
ce sleiesc trupul si spiritul
Da-mi o felie de uitare temporara
si o amorteala placuta,
ce paralizeaza simturile
Lasa-ma adormita in iarba renuntarii de sine
si trezeste-ma cu sarutul lecuitor
ce anuleaza vechea fiinta
dand nastere copilului candid...

Flamanzi de simtire

Cum iubirea se scurge in stropi amari
Cum ii inghitim flamanzi de simtire
Si suferim in tacere sau cateodata
intr-o simfonie nebuna, galagioasa
si devoratoare de suflete
Nu mai stim cum a inceput
si unde am ajuns
Totul se invarte intr-un ritm ametitor
Incerci sa te agati de ceva statornic,
neafectat de trecerea timpului si decurgerea faptelor,
dar nimic nu ramane...
Ca nisipuri miscatoare,
diferite platouri de filmare,
prea multe scene,
revarsari de porniri si emotii,
avalanse ce omoara inocenta si puritatea
De ce dragostea ucide dragostea?
Te iubesc in continuare
Dar nu te pot iubi...

Sfarsit?

Crispata e culoarea cerului
Pasarile impietrite zac imprastiate
pe covorul de frunze moarte 
Suiera vantul napraznic printre copacii goi
Grindina si ploaia de foc a ucis restul 
Stau neclintita urmarind haosul
in spatele ferestrei mele
Ochii au obosit privind oroarea
si urechile sangereaza la auzu-i
N-a mai ramas nimic
Decat, poate, speranta...