Sarat si dulce

O baie in petalele-ti de catifea
Te strang si blandetea ma cuprinde
Simt gustul de fericire cruda
O faramitez
si in stropi marunti se topeste
De-as putea sa-l pastrez
ferecat intr-o cutie
a mea
Sa-l mai sorb in absenta ta...
Dar tu egoist
L-ai imprastiat
in vazduh si mare
Si de atunci alerg incercand sa le cuprind
Si sa simt inca o data
Gustul sarat si dulce...

Primavara

Ramura verde ce imi bati in geam
Aducand zambete ascunse
de raul ce izbucneste in cascade de pretutindeni
Si cum o ramura poarta promisiunea unei
primaveri
... Apare in capatul unei alei cu trambite si urale
O explozie de verde imbratisat de vesele-i surate:
rosii, galbene, violete, albastre, portocalii, roze...
Intr-o hora ametitoare
si zumzete de gaze petrecarete
toate scaldate in lumina si caldura
unui soare binevoitor

Raul cu radacinile-i sale
se retrage nimicit cu umbrele negre
intr-un tinut mai rece si intunecat

Urmarind "The Notebook"

Nebunie ce te incanta
si te rascoleste
Emotii rabufnite
si plansete desarte
Ritmul alert al raului
ce odata intrat
nu se mai opreste
Bucurii si asteptari
Clipe ce se transforma in ani
Si deznadejdea ce naste ambitie
sau speranta
Si apoi ti se taie respiratia
Momentul reintalnirii
si al marilor intrebari
Alegerea
si Edenul bine meritat
Dar povestea continua
si napasta musca crud
Finalul insa ii aduce pe eternii indragostiti
Pe ultimul drum
Impreuna
Din nou...

Farul

Far singuratic
Pierdut in mari de spuma
Cu valuri ce te mangaie
Si intideri ce te leagana
Alb fatidic, o dara luminoasa
in albastrul absolut
Ramasite de stanca
intr-un dans molatic
sau doar incremenite
Spectacol de piatra si apa
Cum ma alinti tu sara...

Pufosie

Clipe inconstiente furate
dintr-un roman deja scris...
Traite si extinse pe axa timpului
pan' la un dulce infinit...
Bucurii si rasete ascunse in intuneric
Forme de alint si imbratisari
ferite de lumina ce ucide...
Ingerasi in nisip si sirene in mare
neatinse de banalul constient...
Sarutari de ciocolata si petice de natura virgina
Soarele si luna, complici la nebunie
Adus-au 2 suflete impreuna,
iar apoi pentru totdeauna departe...
(numai cuvantul ne-a ramas...)

Flacara

Roata mare, ce te invarti
si schimbi frumosul cu urat
si fericirea cu tristete
ca ma apoi sa le intorci
Ti-nchin lacrimi crude
ce dor caci izvor nu mai e
As vrea sa te cuprind
Si sa iti trimit un gand in vant
Pe aripile unui nor molatec
Sa te aline si sa iti incante zilele
In pustiu un strigat mut
Plang si ferestrele
Peretii s-au topit
E doar ceara
Si flacara tot mai arde...

Dragul meu

De ce alergi asa?
Picioarele se impiedica
si echilibrul se pierde
Ridica-ti privirea
Priveste-ma in fata
Si zi-mi cuvintele
ce-s pe buze
Rosteste-le cu dulceata-ti propie
Nu-mi ascunde nimic
si dezveleste pietrele
caci misterul lor nu mai e necesar
Culca o palma sub obraz
si odihneste-ti buzele
pe ale mele
Presand caci asteptate erau
Mana mea cautand-o pe a ta
Si fiece deget tandru atingand
pe celalalt
Piele ce simt
Confort
Esti dragul meu
Si tot mi-esti drag...

Prima noapte de razboi

Cum intunericul dispare
si lasa loc luminii
si roua hraneste frunza,
zapada ghiocelul
si suflul tau inima mea
Incerc sa astup
imensitatea ce ai lasat-o
si care ma absoarbe
din interior
ca o gaura neagra
Simt cum ma topesc
si cum fiecare molecula
zoreste in alta directie
nespunandu-i celeilalte
Fug toate
Eu nu mai sunt
decat un camp de batalie
unde cel care a pierdut
sunt eu...

Natura

Panza de paianjen
ce ma sugrumi acum
simt cum e
din ce in ce
mai greu
sa respir
si cum viata se scurge
incet
din mine
Si arde
pe masura
ce picura
inafara mea
Pamantul inghitind
fiecare strop
se bucura si infloreste
iar eu ma vestejesc
si ma usuc
insa natura
a castigat...

Ultima noapte de dragoste

Sculptat in abanos si
margarit, tu portelan,
prea tandru sa fi soare
si prea vivace pentru o luna
Ritmul lent al muzicii ma poarta
departe
Acolo plutesc
si esti
si tu
Se imbina armonios
si se arcuiesc
spiritele
Savuroasa muza,
Ma alinti
Viori si harpe imi gadila urechile,
satin pe pielea-mi se plimba
si cald e in odaia mea
Frumosul simt cum infloreste
si binecuvantata is
Un vis
O clipa de tihna si miere,
apoi iar
sar in valtoare...

Rasaritul

Cuvantare ce te prinzi in zbor,
cum te inalti
si te aprinzi toata,
cu aripi usoare de zefir
lipicioase din cauza zaharului.
Cum se arata si apoi dispare
cu urme de albastrele
si toporasi in urma-i.
Auriu si rosu aprins e rasaritul,
violet turbat si portocaliu inmiresmat.
Feerie si incantare,
difuz si mult prea confuz,
sunt eu
cand te privesc...

Utopic

Iasomie si petale de flori albe.
Canta un greiaras un molcom scartait,
noaptea vine si apoi dimineata
si vin toate cu clinchete de clopotei.
Miere pe scoarta de copac,
liniste in poiana,
iar imbratisarea lanului
aduce mirosul de iarba verde proaspata.
Frumusetea inconjoara
si planete se aliniaza,
armonie si muzica ingerilor
si pentru clipe doar pace
si frimituri de utopic...

Pacat

Fapta cruda si marsava,
venita din adancurile fierbinti,
impletita in suvoaie de pofta.
Cum te scurgi in vine
si cuprinzi si preajma si purtator...
E raul intruchipat
sau doar natura lucrurilor?
Atat de natural
sau atat de viciat...
Cum gusti din scoarta-i zemoasa
si doare, urla harpele
si vazduhul se intuneca,
dar trupeasca e carapacea
si din pacat ne-am nascut
meniti a ne intoarce
la el...
Sfortari colosale,
ce ar putea construi
noi piramide
iar in final
Repetitiv
Pacat...

Fapta

Rece, inghetat, aproape irespirabil,
frumoasa intindere cu solzii tai de gheata,
te calc si iti simt marmora.
Cand apropii obrazul aspretea il taie
Incolacindu-se ca un sarpe,
caldura incepe sa isi faca locul.
Arde in mii de de vapai,
ce freamata in batai de fluturi,
ce-si iau zborul,
purtand departe dorinta de a deveni
si dorul de mai mult.
Aplaudand o ramasita de ratiune
pierduta intr-un noiman
de alte ganduri,
contrazicand natura
si aducand visul
in care literele
nu au inteles
si fapta
nu exista...

Sacrifiu

Caut iar lumina,
imi place sa o cuprind
si sa ma imbrac cu ea...
O simt cum se aseaza pe mine
si ma incalzeste
si cum straluce
de-ti orbeste ochii.
Vreau sa intru acolo si sa raman,
sa inchid usa
si numai eu sa am cheia
De 'oi vrea vreodat' sa ma reintorc...
E atat de frumos acolo
si vocile sunt tacute,
doar ingerii canta,
devin una cu muzica,
ce imi patrunde
in toate moleculele
si materia nu mai e materie,
ma desprind in infinite particule
aducand bucuria
si aportul meu acestei lumi
Finalul sacrificiu...

Rani

Cum te desprinzi tu,
clipa de desfatare,
dintre suratele tale innorate si triste...
Cum stralucesti tu printre ele
Ca niciuna
Te-am ales si te port in inima
esti leagan si ma incalzeste preajma-ti
Stau si lumea ma poarta ca o luntre
unde vreau eu
Sunt ferestre ce se deschid
si in unele este lumina si chipuri
zambitoare
iar in altele e intuneric
si fetele lor
sunt mohorate
iar cateodata revoltate,
prinse intr-o nebunie de moment,
ce strica armonia
si altereaza universul...
Sunt si eu acolo
ma uit cu mirare si multumire
si merg mai departe...
Valurile ma duc
si soarele imi straluceste in fata,
imi e calauza lumina si caldura lui
si imi aduce aminte
ca e intotdeauna acolo.
Nu mai este intuneric,
e lung drumul si stancos
dar ranile ajuta...

Omul

Cand tristetea te inunda
si plansul incearca sa iti razbata arizii ochi
si te umpli de sentimentul,
ce iti atinge corzile sensibile,
simti ca traiesti cu fiece fibra a ta,
ce rasuna intr-un cant,
ce iti antreneaza toti muschii
si te trezesti intr-un univers,
unde si roua doare,
dar naste frumusete...
Omul...
singurul ce vibreaza la fiecare atingere,
murind
si renascandu-se
din propia cenusa...

Lacul (Hornjoe)

In intinderea imaculata de zapezi de diamant
si scortosul verde de brad,
se ridica dealurile line si tacute,
iar in inima lor,
sade tolanit,
ca o pisica puturoasa-
- lacul...
Pare nemiscat de trecerea timpului
si perindarea neincetata
a sufletelor pierdute,
ce ii cauta compania si frumusetea...
Inchisul sau albastru ascunde secrete,
amintiri, rasete zglobii sau plansete,
ce au venit si au trecut ca ploile,
ce il reumplu din timp in timp...
Valurile-i marunte aliniate,
dar care nu duc nicaieri,
sunt un dans imbietor,
ce te atrage in apropierea-i...
Vrajit ii calci matasea
si te pierzi
si tu
alaturandu-te celorlalti...

Alice

Alunec in maracinisul ce-l lasi,
e atat de intuneric
si zgomotul imi invaluie urechile.
E atat de greu sa inaintezi in panzele-ti de paianjen
si tot ce imi doresc este
sa ma opresc...
Iti strig aceasta dorinta,
dar ma acopera ecoul...
Sunt doar eu aici
restul e desert...
Oglinda ce imi reflectezi neputinta,
te faramitez in mii de cioburi
si apoi tu te refaci...
Raspunsul e in spatele tau,
dar care?
Toate arata la fel,
eu si Alice, pierdute in taramul minunilor
far' de cale de intoarcere...

Nu vreu

Tu colorezi un tablou ce eu nu-l vreu
Fredonezi un cantec ce nu ma prinde
Arzi o flacara ce nu poate
decat sa imi arda aripile
Iar eu vreau sa zbor ,
sa ating absolutul cu privirea,
sa sorb nemarginitul
si sa plutesc pe nori mari de fericire...
acolo unde Edenul si-a facut locul
si ingerii se intrec in dansuri...
O harpa e in surdina,
doar lapte, miere
si fantani de ciocolata...
Din preaplinul acesta
doresc sa ma infrupt
si nime' sa nu fie
sa bata clopotele de desteptare...

Un camp de spice

Camp de aur, molcom te intinzi,
plin de spice, de flori si de gaze.
Soare nocturn, ti-ascunzi stralucirea,
un vant dulce si bland se asterne,
gazele de unt se precipita in zborul lor,
din floare in floare, frumoase se-mpart,
e galben pudrat, e violet vesel,
albastru mat si alb plin de miresme.
Diversul verde cu surate
la fel de graitoare
si toate separate.
Suiera soapte micutele bazaitoare
si alearga neobosite.
Colosul de metal invarte o elice
si troneaza peste calmul statornic.
Doar pace si liniste aici si afara,
se cuibareste inlauntrul meu.
Te simt, mangaierea-ti pe piele,
ma infior si te ascult cum bati pe pleoape,
imi vanturi cosite si urechea imi umpli,
te inspir si iti simt bataile aripilor in suflet...

Tu

Spirit naravas si permanent
nemultumit,
iti plimbi privirea cu repeziciunea
unui rau de munte,
ochii-ti sunt ca abanosul
iar parul ca pana corbului.
Se-ncurca toate ideile
si multe le incepi,
far' sa le termini...
Neclintit ca o stanca
si rusinos ca o fecioara.
Esti tu aici, acum si apoi nu esti,
cu o ghidusie controlata
si o curiozitate de ocazie.

Sa-mi cerni carare
si un brat ocrotitor...

Cum?

Cum sa crezi in izbavire
si in bine si adevar,
unul singur absolut,
cand te manca gloata
de minti letargice si maini odihnite...

Cum sa strigi un cant,
sa mirosi o floare
sau sa incingi un dans
in cinstea vietii si a fericirii...

Cum sa atingi un obraz
fara a-l strivi?

Cand te tin inlantuit
si cu o gheata iti strivesc entuziasmul,
lasanduti doar ochii pentru ca sa vezi,
urechile sa auzi ponegrirea,
neuitand a-ti taia dreptul la opinie si replica
caci vietate necuvantatoare te doresc...

Intrebare

Cand prins-am gustul acelei clipe,
imbratisat-am tot plinul ei,
cu inima calda si ochii larg deschisi...
Sper sa ii pot cuprinde esenta
si sa o beau fara sa ma imbete
iar euforia ce o sa ma cuprinda
sa nu imi inghete toate simturile
iar in tornada creata sa uit cine sunt,
ce vreau si ce este bine...

Cum stiu ceilalti
ce eu nici nu pot ghici,
ce imi este interzis
sau este ca linia orizontului,
se indeparteaza de fiecare data cand incerc sa ma apropii...
iar raspunsul apare cand e prea tarziu
sau nu mai este nimeni sa-l cuprinda...

Deci dementa ajuta?
sau este doar o amortire temporara,
menita sa te arunce intr-un abis
din care sa nu mai poti iesi...
Este ea iubire, pasiune
sau o combinatie de reactii chimice
cu un anume rezultat...

Putem anula responsabilitatea
si sa o punem pe seama fizicii
sau sa ne damnam pe vecie?...

Sedinta

Gustul ranced al dezamagirii,
inghite rapid incaperea,
ultimele rezerve de aer
se topesc incet in aerul cald,
veselia si hazul sunt intr-un colt impinse
pentru a imbratisa asaltul cu pietre,
insangerate isi tin cu greu echilibrul.
Oratorul ramane insa neimpresionat
si continua reprezentatia.
Mai sunt decat bunele intentii,
care insa atarna undeva spanzurate de tavan
spre satisfactia inchizitorilor
si a celor alesi.
Amutita multimea continua procesul supunerii
in fata spectacolului dezolant,
ranita ii privirea
si urechile perforate,
sa atarne de ei cercei...

Barbeque

Viata ca o petala sfaramata,
strivita in mii de cioburi colorate,
picura sange si lacrimi,
se scurg prelungind durerea.
Se freamata un codru
si norii se incing,
soarele-i fugit
si luna a plecat cu suratele ei stele.
Paseri zboara innebunite,
focul se intinde,
e iadul coborat,
strigate se ridica...
Iubire-a fost ucisa
si viclenia sade tolenita pe o canapea de catifea.
Focul a cuprins canapeaua
iar ea rade zgomotos de placere...
Copii au pierit
ramas-au doar "vitejii"...

Promit

Cum nu-ti mai vad
indragita-ti infatisare
si pasul nu-l mai bati
in preajma mea,
ma gasesc contemplandu-ti
amintirea
si sorbind-o pana la ultima incantare.

Promit sa nu iti mai fur
privirea
si s-o las in borcanelul uitarii...

Stiu ca ma cauti
si imi mai cosi mesaje in nori,
le mai culeg
si apoi le pun la loc...
caci universul trebuie sa-si recapete ordinea
iar linistea sa se aseze iar...

Cascada

Involburate scantei de stropi,
solidare in esenta,
va curgeti traiul in trasee stabilite
si apoi spargeti noi culoare
de dragul expansiunii...
Priveliste debusolanta,
m-ai captat in lantul tau metalic
si-n dar mi-ai dat un curcubeu
arborat ca o floare in piept,
un colier in jurul spumei agitate
cu o nuanta pentru fiecare
emotie de pe paleta.
Scurt petec de pamant stancos,
ma fascinezi...
Iti sarut umbra si-i cuprind conturul,
iar cu varful buricelor de la degete
ti-am atins roua...

Alb

Alb stralucitor inunda intinderile verzi,
sageti de gri si rotocoale albastre,
amestecate pentru a ingheta ochiul
si a amorti simturile...
Ramai nemiscat si lumi se intampla in jurul tau,
o hora se incinge in mintea ta si toti participa,
o furtuna de particule si emotii
pe un fond de bucurie absoluta
prinsa intr-un moment
si imortalizata
pentru totdeauna...

Raceala

Piatra ce esti iti sarut raceala,
marmura ta ma infioara
si inca imi mai lipsesc obrazul de al tau.
Buzele imi sunt reci si ochii incetosati,
de la atatea imbratisari ti-am imprumutat
culoarea
iar mainile mi s-au inclestat
in jurul tau.
Un singur loc cald mai bate,
mai e un pic si o sa se opreasca,
iar apoi vom ramane asa,
impietriti pe vecie
si prinsi
in acelasi
vis nebun...

Popas

Liniste ce te strecori in valuri,
oglinda verde a padurii,
popas gri suspendat intre ape de catifea,
cu lemnul tau aliniat cuminte,
insiruit ca niste cuvinte.
Plutesc frunze in valtoare si pesti sar sa guste
aerul prea fin si incordat.
Clabuci nervosi de spuma se perinda
sub streasina ochiului.
Pietrele se soptesc in albeata lor tacuta.
Canta un fluier mirifice note
iar cel mai frumos copac isi admira
ramurile in intinderea involburata.
Iti sarut ochii si iti indulcesc privirea,
iar buza ta o iau,
sa-mi fie scumpa odihna...

Colt verde auriu

Cum razbati tu prin mii de frunze,
cum freamata la auzul vantului pelegrin...
Tu soare, te strecori pe fiecare frunza
si stralucesti cu auriu pe alocuri,
spectacol desavarsit, ce esti pentru ochiul nevazut,
te petreci far' de bagare de seama
iar nime' nu stie.
Te-am prins un pic si al meu ai fost,
clipita ce a fost un univers,
ochiul coplesit n-a putut rezista,
iar inima stat-a pe loc.
Frunzele s-or facut licurici
si soarele topit pe aripile lor...
Eu, muta de fericire
si ochiul prea mult uimit...

In lemn

Colorez o foaie alba,
Stropesc un perete imaculat
si zvarlesc intr-un spatiu gol...
Dar culorile lipsesc
si golul tot e.
E un vis din care nu ma pot trezi
iar actiunea e repetativa si far' de sens.
Un hol lung de usi,
dar fara clante
si totusi incuiate.
Incerc sa le deschid...
Extenuata privesc capatul,
e o lumina acolo,
ce se indeparteaza,
pe masura ce ma apropii.
Alerg,
distanta se dubleaza, se tripleaza,
alerg mai repede...
Ma prabusesc,
stropi imi cad rauri
din crestetul capului,
mainile mi se inclesteaza,
in covorul delicat de muschi.
Ridic ochii,
lumina e si mai departe.
Simt acum cum ma implant
din ce in ce mai tare,
fac radacini si scoarta,
ridic mainile,
dar ele cresc in frunzulite,
ma indrept si raman asa
pentru totdeauna
inlemnita...

Colivia

Un gand, un dor,
sau poate toate...
Am prins un fir de ata de paianjen
si dansez inlantuita-n mrejele
lui.
Nu pot evada si nici nu vreu,
ma pot lupta stiind ca voi esua,
ma cufund in acest sentiment
de siguranta.
Deschid gura dar tipatul,
pe care-l intentionam,
nu se aude.
Schitez un zambet,
colivia e inchisa,
ii zgarii un pic zabrelele
si ma topesc in intuneric...

Harpa

Cant o dulce cuvantare
si ma alint cu frunza-n dunga,
o gust,
sarata e
si dulce,
verde in toate nervurile ei.
Un zgomot surd
imi umple
urechea,
o gadila incet
si poate ador
sa-i simt ardoarea.
Ah,
un fior,
un suspin
si apoi tacere...
Intreaga natura tremura
si eu rezonez cu ea
Harpa is
si ea mi-e zana...

Tasteful

I know pain like the back of my palm,
I often find myself trying
to reach it.
There are all those fine lines,
and I marvel at their grandeur.
I noticed they all finish,
after they cut their way,
through the flesh.
How soft and kind,
and how tasteful
is the
salt.

Drumul

Drumule, strain aparte, ce abia te-am cunoscut,
imi porti gandul si ma duci,
ma alinti si apoi ma biciui,
esti aici si apoi departe,
zambitor si odat' chiar rece.
Te imbratisez, te caut,
tu ma strangi, ma apesi si apoi,
imi zdrobesti incet speranta.
Te privesc cu-n ochi si-ti vad,
stralucirea ta pustie.
M-ai luat din caldul cuib,
vrabie am ajuns si tot,
nu e puful puf si doare,
tot am sa te caut oare?

Un camp de frunze si iarba

Noapte ce inghiti intunericul
si-l lasi in mii de fasii sfaramate.
Porti cu incredere barcile sperantei
si le ineci cu acelasi sentiment boem,
desprinzi petalele ei si le incarci cu emotie.
Rosie e aceea fractiune ce iti anima suflarea,
zambeai un colt si grabeai un timp,
dar timpul nu se grabea,
statea pe loc.
Iar noi pluteam pe langa el,
intr-un camp de frunze si iarba,
apa inunda spatiul dintre
si racoarea musca din trupul firav.
O luna, o stea si fiica ei,
se uitau in inertia lor,
mici sclipiri inflacarate,
ce se vor topi intr-o clipa,

si altele ii vor lua locul...

Timpul

Cate un pic se scurge timpul,
Isi picura tristetea intr-un pahar,
Este racoros aerul ce-l absoarbe
si umed cand stropii se intalnesc,
soptindu-si soapte de amor intr-un dans nebun,
in care identitati se intrepatrund
si isi schimba valoarea,
inlocuindu-se,
intr-un final neasteptat...

Naluca

Te strang dar nu te simt,
iti sarut buzele,
dar ele nu sunt acolo.
Iti vorbesc,
dar vorbele se intorc la fel...
Esti o naluca?
Sunt o naluca?
Cine e scriitorul
si cine e fictiune?

Ultima cupa

Pot sa beau o cupa
din acest trist amar
Pe nerasuflate pana la
ultima picatura
Sa-mi musc buzele
in timp ce otrava
isi face efectul
si sa astept linistita
sfarsitul ce-l promite...
Sa ma intind
si sa cuprind absolutul.
Sa am deasupra-mi cerul si stelele,
iar luna sa-mi straluceasca ardent.
Sa am pamantul si iarba dedesubtu-mi,
iar in maini pietricele, scoici si nisip.
Sa aud in urechi un ultim cantec
si sa simt mirosul teilor imbratisati.
Tu sa-mi fi ultima icoana
Iar zambetul un ultim prieten...

Eu si Tu Expirat

Gandesc ca tu esti un cub de sare
iar eu sunt o sticla ciobita,
ce se topeste la o temperatura
mult prea ridicata.

Gandesc ca tu incerci
marea cu degetul mic,
iar eu intind un brat
sa ating luna,
cand stralucirea-i mult prea imbietoare.

Gandesc ca daca tu ai fi o frunza,
eu as fi o alga
si nu te-as intalni niciodata.

Gandesc ca tu nu gandesti,
iar eu prea mult
si rostul nu-l gasesc.

Gandesc ca timpul nostru a expirat
si aerul e de nerespirat.

Cuvinte

Apa, spuma innsipata,
zgomot cand se intalnesc.
Piatra, alge si sare,
trupuri, zambete si soare...
Eu si restul.
Restul fara eu...
Gand, creion, hartie,
ce era alba,
cuvinte insiruite,
se joaca pe ea...
Cristalinul si o umbra reflectata,
cald si nabuseala,
lumina naucitoare,
liniste, aici, in mine,
rumur mult, in jurul meu
Alta scena,
alt eseu...

Lastar

Bazorelief uman
si stanca de nepatruns,
ochii inchisi si vointa nestavilita.
Cum gresisi tu cursul,
facut-ai atatea raulete
si cascade furioase.
A trebuit sa ajungi
la capatul lumii tale de ceara,
unde apa se varsa in neant,
ca sa intelegi,
sa te intorci la radacinile tale.
Nu privi trunchiurile altor copaci dragi
Caci din ale tale radacini,
creste un alt lastar,
asteptat de mult.
Soarele-i zambeste.
Sa-l vedem cat si cum va creste...

Idila

Scurta idila de romantioasa durere,
scumpa amintire din franturi de cer.
Stele cad si valuri se ridica,
nisipul e cald si rece,
gandul zboara si acum,
si taie in carne,
caci e aici
si simt
din nou...
Iti vorbesc si iti trimit de la distanta
batailor de aripi,
dulci cuvinte ce ti le doreai...
Ce-si joaca sageata-i frumosul Amor,
se plimba tantos cu zambetu-i fatidic...
Esti acolo si te framanti la fel?
As putea intinde mana
si as ramane cu ea intinsa ca a regelui Lear...

Noapte

Noapte nebuna ce ma imbraci
in rochie de stele.
Dantela-ti de nisip e rasfirata,
volanele din spumele marii
si safirele din pietre si scoici.
Cu licurici in par
si cercei din tei.
O mantie din fluturi
si conduri din iarba si fan,
cu luna ghid si gandul luntre...

Luntre

Sunt o luntre ratacita,
un bondar de lut si praf,
un suspin de ratacire,
sau o lacrima de gheata.
Stau in calea vantului si-a lunii,
rod o scoarta de copac
si-ndoi un gand de seara.
Am avut un coif de ramuri
si o armura de paie.
Acum schimb cu drag alura
si-mpletesc din flori cununa.
O sa zburd prin maci la noapte,
o sa prind in hora zorii
si o sa torc pe ritmul ploii,
ca sa dorm cu sorii-n tample...

Calea

E un neastampar
si o iarba verde ce se bucura
de adierea vantului dezlantuit
si de mirosul de tei ametitor.
E o intreaga adunatura
de vietati
ce binecuvanteaza zborul.
Suiera printre frunze bucuria,
soarele se infoaie
iar norii joaca intr-un dezmat dezarmant.
Soapte se-mpletesc
si umplu calea ce se intinde,
in nebanuita-i desavarsire,
pasii sunt pregatiti,
indrazneste!

In turn

Prinse viata visul mic,
intinse aripi largi
si isi ascuti glasul,
ca mai apoi un cant
sa izvorasca in valuri multe inspumate.
Nu mai salasluieste tristetea
in turnul 'nalt de marmura
iar strigatele nu mai ajung la fereastra.
S-a asezat o lumina blanda
si o frenezie ce tine de un brat speranta
si de altul o sclipire nebuna
ce-si zice inflacarare.
E un tril ce se aude
si un un zambet mult asteptat.

Lasa-mi

Scorbura a gandurilor mele ratacite
Abis necontenit ce-nghiti totul
Lasa-mi doar un vis
Unul singur sa-l mai cos,
sa-l intep cu ata albastra
si sa-l leg sa nu se desprinda...