Naluca

Te strang dar nu te simt,
iti sarut buzele,
dar ele nu sunt acolo.
Iti vorbesc,
dar vorbele se intorc la fel...
Esti o naluca?
Sunt o naluca?
Cine e scriitorul
si cine e fictiune?

Ultima cupa

Pot sa beau o cupa
din acest trist amar
Pe nerasuflate pana la
ultima picatura
Sa-mi musc buzele
in timp ce otrava
isi face efectul
si sa astept linistita
sfarsitul ce-l promite...
Sa ma intind
si sa cuprind absolutul.
Sa am deasupra-mi cerul si stelele,
iar luna sa-mi straluceasca ardent.
Sa am pamantul si iarba dedesubtu-mi,
iar in maini pietricele, scoici si nisip.
Sa aud in urechi un ultim cantec
si sa simt mirosul teilor imbratisati.
Tu sa-mi fi ultima icoana
Iar zambetul un ultim prieten...

Eu si Tu Expirat

Gandesc ca tu esti un cub de sare
iar eu sunt o sticla ciobita,
ce se topeste la o temperatura
mult prea ridicata.

Gandesc ca tu incerci
marea cu degetul mic,
iar eu intind un brat
sa ating luna,
cand stralucirea-i mult prea imbietoare.

Gandesc ca daca tu ai fi o frunza,
eu as fi o alga
si nu te-as intalni niciodata.

Gandesc ca tu nu gandesti,
iar eu prea mult
si rostul nu-l gasesc.

Gandesc ca timpul nostru a expirat
si aerul e de nerespirat.

Cuvinte

Apa, spuma innsipata,
zgomot cand se intalnesc.
Piatra, alge si sare,
trupuri, zambete si soare...
Eu si restul.
Restul fara eu...
Gand, creion, hartie,
ce era alba,
cuvinte insiruite,
se joaca pe ea...
Cristalinul si o umbra reflectata,
cald si nabuseala,
lumina naucitoare,
liniste, aici, in mine,
rumur mult, in jurul meu
Alta scena,
alt eseu...

Lastar

Bazorelief uman
si stanca de nepatruns,
ochii inchisi si vointa nestavilita.
Cum gresisi tu cursul,
facut-ai atatea raulete
si cascade furioase.
A trebuit sa ajungi
la capatul lumii tale de ceara,
unde apa se varsa in neant,
ca sa intelegi,
sa te intorci la radacinile tale.
Nu privi trunchiurile altor copaci dragi
Caci din ale tale radacini,
creste un alt lastar,
asteptat de mult.
Soarele-i zambeste.
Sa-l vedem cat si cum va creste...

Idila

Scurta idila de romantioasa durere,
scumpa amintire din franturi de cer.
Stele cad si valuri se ridica,
nisipul e cald si rece,
gandul zboara si acum,
si taie in carne,
caci e aici
si simt
din nou...
Iti vorbesc si iti trimit de la distanta
batailor de aripi,
dulci cuvinte ce ti le doreai...
Ce-si joaca sageata-i frumosul Amor,
se plimba tantos cu zambetu-i fatidic...
Esti acolo si te framanti la fel?
As putea intinde mana
si as ramane cu ea intinsa ca a regelui Lear...

Noapte

Noapte nebuna ce ma imbraci
in rochie de stele.
Dantela-ti de nisip e rasfirata,
volanele din spumele marii
si safirele din pietre si scoici.
Cu licurici in par
si cercei din tei.
O mantie din fluturi
si conduri din iarba si fan,
cu luna ghid si gandul luntre...

Luntre

Sunt o luntre ratacita,
un bondar de lut si praf,
un suspin de ratacire,
sau o lacrima de gheata.
Stau in calea vantului si-a lunii,
rod o scoarta de copac
si-ndoi un gand de seara.
Am avut un coif de ramuri
si o armura de paie.
Acum schimb cu drag alura
si-mpletesc din flori cununa.
O sa zburd prin maci la noapte,
o sa prind in hora zorii
si o sa torc pe ritmul ploii,
ca sa dorm cu sorii-n tample...

Calea

E un neastampar
si o iarba verde ce se bucura
de adierea vantului dezlantuit
si de mirosul de tei ametitor.
E o intreaga adunatura
de vietati
ce binecuvanteaza zborul.
Suiera printre frunze bucuria,
soarele se infoaie
iar norii joaca intr-un dezmat dezarmant.
Soapte se-mpletesc
si umplu calea ce se intinde,
in nebanuita-i desavarsire,
pasii sunt pregatiti,
indrazneste!

In turn

Prinse viata visul mic,
intinse aripi largi
si isi ascuti glasul,
ca mai apoi un cant
sa izvorasca in valuri multe inspumate.
Nu mai salasluieste tristetea
in turnul 'nalt de marmura
iar strigatele nu mai ajung la fereastra.
S-a asezat o lumina blanda
si o frenezie ce tine de un brat speranta
si de altul o sclipire nebuna
ce-si zice inflacarare.
E un tril ce se aude
si un un zambet mult asteptat.

Lasa-mi

Scorbura a gandurilor mele ratacite
Abis necontenit ce-nghiti totul
Lasa-mi doar un vis
Unul singur sa-l mai cos,
sa-l intep cu ata albastra
si sa-l leg sa nu se desprinda...

Gologani

Scurta flama de origini pamantesti
Nu-ti cunosti efemeritatea
si nici samburii nu ti i-ai aflat.
Te zbati intre un chin si nepasare.
N-auzi nici cantec,
nu vezi spledoarea,
nu simti salcamu-n nas
si gusti dar gustul nu e.
Doar clinchetul gologanilor
ce se rostogolesc
si stralucirea lor dementa.
Atat ramas-a,
rest e praf de stele...

Himera

Era un vis si poate,
imbatata-m fost prea tare,
dar e obisnuit printre oameni
sa se agate de himere
si sa le cuprinda tare
pana aproape de sufocare
cu unghiile scranjelite
de realul intunecos...
Da, se intampla, dar si poate,
insa asa cum toate se sfarsesc,
soarele reapare si o data cu el
si somnul dispare,
iar visele se risipesc ca norii
de pe un cer de vara torida
Si doare, nu?
Sa vezi ca e lumina
si ce striveai in maini
e boare...

Frunza

Naluca vie,
ce adesea reapari
Cu un zambet nevinovat
Cu ochii in pamant dar

cateodata sclipind
Un pic aplecat
si cu mainile nelinistite
Un mers usor si leganat
Ca si o frunza ce pluteste
pentru ca apoi se se aseze
pe nesimtite.
Dar e decat o frunza,
iar cand vantul se porneste,
ea-si continua drumul.
Sunt altele de vazut si de incercat,
iar drumul sade bine calatorului.
Da, aceea scanteie ce era
si buzele acelea mute,
privirea ce parea prea calda
si inima ce o credeai a ta
cu batai la unison
si cu sfarsituri inlantuite
intr-o muzica
ce ar fi fost stiuta
si un ritm duios si ametitor.
Dar notele fugit-au si lasat-au
Paginile goale
Doar nisip, pustiu si apoi
cenusa...
E a mea, o simt cum adie
inspre mine
ca o amintire...

Ceata

Intuneric sordid,
Ma acoperi toata
Ma cuprinzi si-mi prinzi
cu incetul fiece rasuflare,
gand, soapta si privire.
Amortesc asa un deget
si apoi mana o cuprinde toata...
Vreau sa ma indrept spre lumina,
dar negrul se intinde de-ndata.
Incerc timid o alta usa
si alta fereastra incerc
Toate corpurile ce le ating
sunt inerte si n-au glas,
doar dezamagire este
si gustul ranced al tradarii
Esti tu viata?
fost-ai iubita...