Omul

Cand tristetea te inunda
si plansul incearca sa iti razbata arizii ochi
si te umpli de sentimentul,
ce iti atinge corzile sensibile,
simti ca traiesti cu fiece fibra a ta,
ce rasuna intr-un cant,
ce iti antreneaza toti muschii
si te trezesti intr-un univers,
unde si roua doare,
dar naste frumusete...
Omul...
singurul ce vibreaza la fiecare atingere,
murind
si renascandu-se
din propia cenusa...

Lacul (Hornjoe)

In intinderea imaculata de zapezi de diamant
si scortosul verde de brad,
se ridica dealurile line si tacute,
iar in inima lor,
sade tolanit,
ca o pisica puturoasa-
- lacul...
Pare nemiscat de trecerea timpului
si perindarea neincetata
a sufletelor pierdute,
ce ii cauta compania si frumusetea...
Inchisul sau albastru ascunde secrete,
amintiri, rasete zglobii sau plansete,
ce au venit si au trecut ca ploile,
ce il reumplu din timp in timp...
Valurile-i marunte aliniate,
dar care nu duc nicaieri,
sunt un dans imbietor,
ce te atrage in apropierea-i...
Vrajit ii calci matasea
si te pierzi
si tu
alaturandu-te celorlalti...

Alice

Alunec in maracinisul ce-l lasi,
e atat de intuneric
si zgomotul imi invaluie urechile.
E atat de greu sa inaintezi in panzele-ti de paianjen
si tot ce imi doresc este
sa ma opresc...
Iti strig aceasta dorinta,
dar ma acopera ecoul...
Sunt doar eu aici
restul e desert...
Oglinda ce imi reflectezi neputinta,
te faramitez in mii de cioburi
si apoi tu te refaci...
Raspunsul e in spatele tau,
dar care?
Toate arata la fel,
eu si Alice, pierdute in taramul minunilor
far' de cale de intoarcere...

Nu vreu

Tu colorezi un tablou ce eu nu-l vreu
Fredonezi un cantec ce nu ma prinde
Arzi o flacara ce nu poate
decat sa imi arda aripile
Iar eu vreau sa zbor ,
sa ating absolutul cu privirea,
sa sorb nemarginitul
si sa plutesc pe nori mari de fericire...
acolo unde Edenul si-a facut locul
si ingerii se intrec in dansuri...
O harpa e in surdina,
doar lapte, miere
si fantani de ciocolata...
Din preaplinul acesta
doresc sa ma infrupt
si nime' sa nu fie
sa bata clopotele de desteptare...