Cioara vopsita

Sa incerc o alta cupa,
sa beau o alta licoare,
sa schimb amaraciunea
pe o dulceata rozalie?
Sa schitez un zambet fad?
Sa mimez stiinta de toate,
sa ma incrunt la orice impotrivire,
si sa pedepsesc amarnic
pe oricine indrazneste
sa cracneasca?
Sa inghit pastile de
intelepciune populara?
Sa fiu un tip de adult
ce tot se promoveaza,
o mascota ce ranjeste,
ghidata in toate cele
si multumita de sine,
cu o poleiala de aur,
peste toate esecurile lamentabile...

Dar dati-mi chiar un cioc
si pene multe,
negre,
sa nu uitam vopseaua.
Si dati-mi si un par,
sa-l port infipt
sa para
ca ma incadrez,
ca odinioara...

O lume de basm?

Cand te adulmec,
cand te sarut,
se intampla o lume intreaga,
care ma fura,
ma desfata cu o sumedenie de pete de culoare,
rasete,
si clinchete,
miros de iarba, umeda
si nisip uscat,
fosnete si falfait de aripi,
umbre si norisori lenesi,
sculptati de catre sculptori...
Si incet uit ca exista si o alta lume,
ce tot insista in chemarea ei,
atat de ranceda si moarta.
Si cu toate astea mai reala
decat povestea.
Dar tot povestea o vreu
si tot la ea tresalt,
iar inima mea tot cere
iluzia picurata
si zgomotul de basm.
E acolo aceea lume
si as putea sa fiu acolo,
sa raman in uitare.
Sau musai e sa ma intorc la griul cenusiu
si banala-i intristare?

Durere

Cum sa port durerea,
s-o duc in brate,
s-o car in spate,
sa-i prind manerele
si s-o trag dupa mine
ca pe un corp neanimat...
S-o tin ca pe un bagaj de mana
incercand sa ma strecor usor cu ea?
Sa merg pas la pas cu ea,
ca si cum am fi cunoscuti?
S-o tin de mana cu un zambet?
S-o strang in brate,
sa-i soptesc vorbe dulci ca unei iubite?
Sau sa o sugrum incet,
urland in rauri umede de lacarimi?
E un raspuns ce-l pot primi?
Sa il astept?
Sau sa ma arunc in graba,
sa insfac o decizie,
din cele ce imi umplu,
atat de des gandirea?
Sa primesc sau sa dau?
Sa astept sau sa iau?
Sa fiu sau sa nu fiu...
Sa fiu?

Bufon

Cant si joc, chiar bat din palme, incerc o multumire vecina cu sminteala, un bufon darnic, un entuziast molopsitor. Intinde mana si daca vrei te pot duce pe taramul unde timpul si spatiul dispar. C-un orizont plin de orizonturi si unde nimic nu-i ce pare, unde artele se impletesc si ratiunea se pierde, acolo unde totul prinde viata, e in miscare si totul e nemiscat, unde sensuri se intalnesc si sensuri nu exista. Locuieste in lumea mea, unde nu e nimeni...

Multumesc

Multumesc pentru bunatate si multumesc pentru surprizele ce-mi aduc fericirea, ca pe un buchet de flori, plin de miresme si promisiuni, lasat in capul scarilor, in fata usii, care deschide o casa, ce iubeste viata si se impleteste cu natura... casa mea. Plutind pe norisorii albi si pufosi, scaldata in lumina blandului soare si adanc infipta in tarana, pamantul dulce acoperit de iarba, mustoasa iarba si vietati, ce misuna intr-o completa si absoluta insiruire, mecanismul vietii si zumzetul ei. O Doamne, cum iti admir opera desavarsita. Mic sunt eu, dar multumesc pentru ochii, cu care pot sa vad cateodata frumosul. Si multumesc pentru urechile-mi, caci aud muzica-ti perfecta. Si multumesc pentru narile-mi, ce simt parfumul buchetului. Si multumesc pentru ca pot gusta sublimul, ma plec caci infinite-s toate, iar eu finita is si nu pot cuprinde tot ci cate un pic dar cu speranta de tot, iar intr-o zi nascuta din nou in binecuvantare...

Puzzle

Parca as mai sta si parca, as infuleca cararea, ce ascunde in pamantu-i si indepartatu-i capat, infinit de intelesuri si o mare de universuri paralele, in care eu si toti ceilalti eu, ne ducem existenta si ne curgem spre locul unde toate se intalnesc - sfarsitul. As putea sa aleg pe cel mai potrivit? printr-o ecuatie matematica mult prea complexa... As putea sa aleg ce simt (ar spune Ei) Dar ce naiba simt? si cum ceilalti stiu ce simt? as da orice sa am certetea... Sau poate as putea sa urmez un curs dinainte stabilit, sa ma las purtata de ape, sa ma inec in stiinta vietii, sau a ceva mai presus, o forta ce directioneaza si clar stie mai bine ce eu, doar o sa aflu atunci cand se va intampla. Si atunci acel zambet...de... hmm... acum inteleg... toate piesele se potrivesc...

In adancuri

As vrea sa simt o data, ce numai inteleptii sau prevazatorii, stiut-au mult prea bine cu zambetul lor sigur si luminitele in ochi ce deschid orizonturi, cu pacea sufleteasca ce o au doar aceia - binecuvantati - cu o rabdare milenara si o intelegere ce depaseste lumescul si tot ce-i cunoscut. Dar oare-i mai surprinde ceva? sau doar incearca o mirare. E un dar sau un blestem, cine e cel mai castigat? As putea fi eu oare? cu nestiinta mea plutind si scufundandu-ma in dubii, inecandu-ma in intuneric si salvandu-ma de fiecare data, o licarire nebuna de speranta sau nascocire menita doar sa ma sustina la suprafata ei, nici in adancuri dar nici in lumina..

Ghiocel

Cum scurge un timp pe o lacrima inceata, incerc sa-i prind esenta sau poate s-o mai gust, sa simt ce doar si poate ar fi dezlegarea misterului ce-l poarta - o lume printre lumi sau toate imbinate, se succed in mii de secunde, rasar in spatele privirii si se prind in propria lor cenusa pe masura ce altele se inalta, inflorind in nenumarate petale, inghitind prea multe nuante si trambite. Si totusi firul gandului, ce tese in harnicia-i, se intrerupe-odat' caci basmul lasa locul Vietii ce incolteste, ca un ghiocel razlet in intinderea alba si inghetata a zapezii translucide...