Si de-ar fi sa-ti mai ating licoarea buzelor ca mura,
rasuflarea sa ti-o simt aproape
sa ma ascund iar in imbratisarea-ti calda,
si-n lumina ochiilor tai sa ma oglindesc.
Sa zambim ca doi copii
tu sa ma prinzi de o mana,
sa alergam pe malul unei mari de matasa
iar stelele sa ne sopteasca iara
nisipul rece sa ne inveleasca
si pe o scoica molatec sa plutim,
sa ma strangi la piept
pan' ce bataile inimii tale
sa fie ale mele...
Linistea opaca sa o rascolim
cu rasete zglobii.
Sa dansam intr-un parc de verde
si lumea sa fie a noastra
2 nebuni contaminati de acelasi vis
si 2 inconstienti
caci nu stiam
sfarsitul e aproape...
Un alt caz de crima sociala
O lume ce nicicand va intelege
cum sta ea ferice tolanita
iar cei 2 copii
pierduti pe straine taramuri
se lupta pentru o himera
dar pentru totdeauna despartiti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu