Mut

Te sarut inca o data
Te iubesc, doar inca un pic
Te cuprind in brate
Si...
Te privesc ultima oara
Ochi adio
buze, suflet
V-ati avut finala cupa
Ii inchid acum
Si strang buzele, le strang
Caci nu le voi mai desclesta
Iar pumnii ridicati
Ajung la cer
Cel ce a privit
Mut martor
Las ai fost...

Confuzie

Sarutul tau pe buza mea
Umbrit-a doar o clipa
Simt si acum candoarea
Caldura, umezeala
Si gustul ranced dupa
Framant si acum mirarea
O rontai intr-o doara
O umbra si culoare
Fundalul nu mai e
E sec si numai rece
Esti tu? ai fost vreodata?
Ce feste-mi joaca mintea?

Sari

Puric mic insesizabil
Te gasesc naucitor
M-ai pierdut la saritura-ti
Si te-am prins
de un picior
Frumos condur
Frumoasa ocheada
Nici gandit-am c-ar putea fi
Da, un zambet
Si-apoi oare
Sa te las?
Sa te arunc in iarba...
Ezitare?
Nu!
deloc.
Liber sari...

Panza de paianjen

Crezul meu?
Ce mari cuvinte
Varf de munte de hartie
A plouat si nici ca e
Ce tarie? Ce avant?
Stai la colt caci n-ai facut
Nici un pas
Nici o strigare
Muta tipi si nu se aude
Zgarii un perete ce nici ca te-a vazut
Da, alergi
dar tot acolo
esti...
Prinsa-n panza de paianjen
Tot a ta
Dezleaga firul...

Ce dor?

Caldura? sau o boare?
Credeam ca e o vara...
dar nu.
E doar o adiere intr-un ocean inghetat...
Stau si aburesc un geam
E hilar si atunci rad
Rad si-o lacrima se-mpunge
cu-ndarjire sa coboare
Dar din stanca ce izvor
ar putea tasni?
Te cant dorule,
caci nu te inteleg
Nu te accept si-mi esti strain
Te repudiez si... da!
Nu te-am vazut nicicand...

Ea, oglinda

Indepartare dura
si scranjelit metalic
Cum sa iti spun
ca doare?
Ca sufletul se umple
La fel cum se goleste
Cum sa iti spun ca
soarele zambea si apoi
s-a incruntat intr-o doara
S-a spart oglinda
Da, ea ce odat' reflecta...
Si acum mii de cioburi si scantei
praf si pulbere
si negru
si nimic
mort in nesimtire stau...

Hot nu m-ai lasat sa fiu

Cand te-am zarit in treacat
Mi-am zis ca e ultima oara
Ti-am luat cu mine buzele si ochii
Sa le port cu mine
Unde talpile ma vor purta...

Speram sa nu-ti mai intalnesc privirea
Si sa raman un hot marsav...

Dar m-ai prins
Si in brate m-ai strans
Iar eu m-am pierdut...

Vrajitorie, ce imi faci?
De plecat sa nu mai pot...

Declaratia pe care nu vrei sa o auzi

Te iubesc

Si doar atat
Am de spus urechii tale

Nu vreau sa iti incant ochii
Si nici sa-ti incalzesc privirea

Vreau sa ma topesc incet
iar tu sa nu ma opresti
Vreau sa incetez sa exist
Si sa ma nasc inca o data
In tine..

Vreau sa-ti simt gandurile
in tamplele mele
Si gustul tau pe limba
Vocea ta sa-mi umple auzul
Si respiratia ta sa-mi gadile narile...

Si apoi nimic...

Nimic nu va putea sa inlocuiasca
sau sa stearga acest moment
In el vreau sa ma pierd far' de intoarcere...

Scuza-mi egoismul...
Si el te iubeste.

Suflet rece

De ai sti sa-mparti iubire
Ai putea gusta din dulce
Dar e greu si imposibil
In oglinda-ti sa vezi un alt chip
Si doar reflexia-ti e draga
Si cantul ce l-ai cantat...

In tacere lasa-voi
Locul ce l-am incalzit
Sa fie rece
Si inima ce am purtat-o in suflet
Sa revina la dragul ei stapan
Iar linistea picura-va iara
Unde a curs odinioara...

Si-mi mai ziceai iubire

O incantare slab simtita
Si-o falsa amintire
O iluzie desarta
Si un gust amar sarat...
Este tot ce mi-ai lasat
Pe o perna langa cap
Cand in graba ai plecat...

Nu te opresc
Mergi mai departe
Uita tot si gusta drumul...

Irosi-voi nici o clipa
In memoria ta
Ramai plecat si stins in gandu-mi
Ca o boare calda intr-un ocean inghetat...

Tu

Creatura de romantioasa pulbere
Lasa-ma sa te framant incet
Sa-ti beau asteptarile
Si sa ma-nchin fetei tale de marmura
Nicand mai dulce n-a fost licoarea
si mai straluce fericirea
Am sorbit cu nesat si nici ca voi opri
acest izvor de beatitudine
Binecuvantata fie asteptarea
Caci meritata acum e clipa
Suspendata intre cele 2 lumi
Si pururea ramasa
Gratie divinei fortune.

Reverie

De-ar fi sa bat cararea
cea mai lunga
Cu spini, nisipuri nestatornice
si amagiri nemiloase
As zambi la gandul fugar
Caci tu ma vei astepta
la neasteptatu-i sfarsit
Si nu m-ar durea arsita
si vantul n-ar inaspri,
cum si frigul n-ar musca
pentru ca tu
le-ai indulci
veninul.

Si fata-ti plina de de lumina
m-ar acompania-n intuneric
Si atingerea ta calda
mi-ar obloji ranile
Si buza ta fina
ar turna scumpa licoare
S-apoi uita-voi de peregrinare
si imbratisarea ta
m-ar pierde pe vecie..

Pace

Multumescu-ti soare
caci mi-ai adus lumina
Si pentru ca mi-ai cantat
despre iubire si despre iertare
O viata noua mi-ai aratat
si odata cu ea
Linistea s-a asternut
Iar vechile cautari
Si-au gasit sfarsitul
Si numai pace
caci razboiul
si-a scurs ultima picatura...

Tristete

In suspinul negru si rece
Adesea regasesc mirare
Si cantul trist far' de lumina
Incarcerat atat de adanc
Nu e speranta ci doar uitare
Ascunsa de vazul lumii si de al meu
Intuneric greu si dens
Lucid dar mort
Pentru ca simtirea parasit-acest turn alb
Paserile ce cantau
Seninul cer si infinitul soare
Adanca mare si brunul pamant
Nu mai soptesc soapte de miere
Si nici nu mai tresar la pas
Doar zbucium si o lacrima
Dar care cuprinde toata amaraciunea
si sarea ce s-a varsat
De atata timp...

Incanta-ma macar o data
Si un suras lasa-voi
La poarta ta de amnezie.

Seara

Serii lucide si mandre
Inchina-voi o oda
Muta e si argintie
Singurateca-n leaganul ei
Dulce-i e atingerea si ochii in stele...

Petrecut-am dulci clipe
Imbratisati la sanu-i
Prinsi in mreje
Si purtati pe aripile moi
Ochii inchisi, dar vazand larg
Doar tacere, dar ce susur
Ganduri impletite in vise
Si nesfarsita tandrete...

Potiune

Sa-ti fur privirea sau sa ti-o intorc
Sa-ti cant amarul sau sa iti gust dorinta
Sa-ncerc abisul sau sa plutesc in desfatare
Sa le imbin intr-un lant magic pe rand
Sau sa urmez calea deja stiuta...

Usor de-ar fi s-alegi corect
Toti am putea avea ce am sperat
Dar oameni suntem si omeneasca e greseala
Si lipsa, imperfectiunea ne sunt menite.

Un amestec pestrit de desertaciuni
Sorbit incet la rasarit
E ceea ce eu insumi am voit
Si ceea ce am luat aminte...

Meditatie

Ce inseamna sa iti doresti ceva?
Cand iti dai seama ca e prea mult, care este limita, ce e permis sau nu si cine stabileste aceste reguli?

Fiecare merge pe propria-i intuitie si pe un amestec pestrit de idei implementate din frageda copilarie de cei apropiati, toti bine intentionati dar poate nu bine directionati.

Si apoi ce se intampla cand ceva nu merge cum ar fi trebuit, cand iti explodeaza in fata si nu mai ai pe cine sa dai vina, decat poate pe tine, pe societatea, al carei produs esti, cei dragi si influenta lor si pe destin, acel cuvant fatal care ne pune o pecete pe frunte si ne face sa credem ca orice efort, orice actiune si vis este sortit esecului pentru ca niste stele nu s-au aliniat si acea zana legata la ochi nu ne-a zambit cand privirea noastra s-a intors catre ea.
Posibil, chiar primul moment al conceptiei a declansat un lung sir de evenimente urmand a se materializa fara ca noi sa putem avea acea putinta de a preschimba sau de a divaga cursul dinainte prestabilit.

Da, suntem oameni si totusi, e mai mult in aceasta lume decat ochii nostri pot cuprinde, e ceva care ne scapa, simtim cum se pierde printre degete si nu o putem prinde, dar o simtim in palma larg deschisa; exact ca atunci cand ai pe buze un gust al carui provenienta nu il poti descoperi si ca atunci cand o idee, ca o stea cazatoare, traverseaza fulgerator cerul negru si instelat al mintii noastre si ne intrebam de unde isi trage samanta, pentru ca in urmatoarea clipita sa dispara ca si cum nicicand nu a existat. Ramane amintirea si senzatia aceea indescriptibila...

Suntem atat de multi si cumva toti singuri, unici si la fel si cine ar putea intelege mai bine natura umana decat un om, dar ce fel de om si ce calitati il fac sa fie competent pentru a diagnostica?

Ajungem inevitabil la indemnul care spune ca ar trebui mai intai sa te cunosti pe tine insuti pentru ca apoi sa cunosti pe ceilalti, la fel valabil si in cazul iubirii...dar iti ia o viata intreaga sa patrunzi sensul acestor vorbe si cand in sfarsit il gasesti, nu mai ai cui sa-l impartasesti, ceilalti au parasit "cladirea" sau efectiv nu mai sunt interesati de ceva care a venit prea taziu pentru a mai putea fi fructificat.

Astru balai

Norii canta-n siruri 'nalte,
Sus se-aduna si se-nconvoaie.
Cand se-apleaca in mii de stropi,
Si te gadila fugar,
Cand sunt calzi si cand sunt reci.

Cad imprastiindu-se in van,
Dar mii apar in loc si iar,
Povestea se repeta.

Iar apoi zdrobindu-i parca, el apare...

Stralucind si cale facandu-si,
Topind ce-i gri si auriu tasnind.

Si cald, ca-i soare si lumina,
Ce inunda imprejur.

Si frumosul se arata,
Caci intunericul e invins.
Pentru o zi atotputernic.
S-apoi iar prada cazandu-i,
Caci asa e scris si pace.

Soare versus Luna

Cand rasari tu soare bland...
Ma privesti cu ochi candid,
Si-mi trimiti o raza-n casa.

Umpli odaia de lumina,
Sufletul de duioasa bucurie.

Iubita-ti luna te succede,
Cu indolenta-i prezenta.

Straluce argintiu in negrul albastrui al noptii,
Complice mut al indragostitilor pierduti,
Pe aleile nebatute.

Ce povesti ascunde ea?
Si ce secrete i-au impartasit de-a lungul clipelor nesfarsite?

Cum ii invaluie si ii adaposteste pan' se topeste iubirea,
In primele semne ale rasaritului.
Gonindu-i din cuiburile lor inapoi in cotidianul absurd si permanent,
Doar cu visele si gandurile lor.
Cu buzele reci dupa ce au fost fierbinti,
Si inimile goale dupa ce au fost pline.
Sperand la o noua inflacarare si arzand de dorul ei...

O soare, nu fii crud!
imbratiseaza-i si poarta-le pasii pan' la reintalnirea cu tainica luna...

Nazuinta

De-as fi pasare maiastra, as zbura in cer de nea,
De-as fi peste din matase, as luneca prin raul iute,
S-as strabate mare d-albastru val,
Vietuitoare pe pamant de-as fi, l-as cutreiera-n lung si-n lat.

Nu-i obstacol sa ma opreasca, nu e om si nici fiinta,
Sa ma-ntoarca din pornirea-mi.

Nu-s idee si nici gand,
Boare lina sau vant aspru,
Doar vointa si dorinta,
Suflu cald si inasprit.
Vesnic cautand si poate,
Intr-o zi chiar regasit.
Si-ncheiata astfel fi-va,
Lunga, zbuciumata nazuinta,
S-a sfarsit si punem punct.

Speranta

Suflet cald si aromat,
Nu ti-ai pierdut savoarea.
Boare blanda ma saruti,
Si-ti simt din nou candoarea.

De privesti cerul molatic chiar spumos,
Sa-mi porti neincetat privirea.
De te-ncrunti si ochii iti stau in pamant,
Vei regasi fugar mirarea.

Si iar nu te gasesc, zadar te caut,
Esti chiar pierdut?

sau regasit vei fi in alta clipa de satin...

Lasa-mi un gand sau o ruga,

S-o port cu mine in peregrinarea-mi lunga.

Placid

Sangeriu si turbulent
Este gandul ratacit
Adancit si-ascuns in scoarta salciei
Ce se leagana,
Precum tu
Imi porti mirarea
sufli amintirea
Si alini durerea.

Sterge lacrima,
Si spune povestea.
Soarbe amaraciunea, gusta delirul
Si canta trist intr-un potir de clestar...

Te mai inchini tu oare in infama ta reflexie?
Si-nchizi ochii reci sa simti caldura
Si vechi umbre te mai impresoara
Razi si plangi de dorul stins?
Sau lucid si neclintit
Scruntezi indepartarea albastra.

Boala

Tu ispita far' de nume sau de gust
Iti lasi urma cea cu pata
Pe obrazul neintinat
Si rozi molcom si suav
Ramasitze de dulceaga amintire
Ai patruns in umbra mea
Sfasiata ea se-ndoaie
Gandul doarme, ratiune pierduta
Cum poti tu sa stergi
Orice-mpotrivire
Legata pururea si oarba e stiinta
E muta miscarea si iute furata
Si sfintii se-ntorc
Ramanem noi doi
S-un ochi ciudos de sticla
Inimi legate si totusi departe
Vis de nepatruns
Dorinta desantata
Tu invingi, noi ne petrecem
Viata-n colivie poleita cu ambitii desarte
Paseri negre dau roate
Iertare voua n-am cerut
Zeii s-au razbunat
Iar dispare-n neant
S-am uitat...

Teatru

Scumpa amintire desarta
Ma imbraci cu vraja ta
Pierduta-n veci si vesnic vie
E aici acum si pururea departe
Ca un vers plin de inteles si totusi
Fara cuvinte
Arde sau ingheata,
Te priveste clar in fata
Sau iti sufla fierbinte-n ceafa
Aerul sau otravit dar cu dulcea sa privire
Te impaca si te poarta la-nceputuri de poveste
Iar senin si plin de soare
Paseri multe, canturi fine
Te inunda si te-afunda
Si respiri si simti la fel
Un zambet fugar, un raset galagios
Stelute-n ochi si doar lumina
Multa lumina si caldura
Si-apoi rece, stropi mari de ploaie ranceda
Sageti de gheata, ochi reci si goi
Buze intepenite, urechi far' de auz
Si brate fara vlaga, suflete amortite
Acel cuvant ce nu-i rostit
Si nici nu prinde viata
Ramanea-r acolo si-ntotdeauna mut
Sa fie
Vorbele ce n-au alinat timpul si durerea
Incrustate si adanci
Marturii si luari d-aminte
Nou debut, o alta scena, alti actori si iarasi tu.

Nepasare

Far' bagare de seama te-ai infiltrat
Tu sambure de nisip naucitor
Cu firisoarele tale de fin argint
Plecat si dus e gandul tau
Pierdut in neantul cel absurd
Te leagana o poveste oarba si
Crezi intr-un cant de seara
Ce n-are sunet sau vioara
Pot sa te las intr-o mare de dulce amar
Sa te-conjor cu mreje de matase cruda
Sa te alint cu acele miresme statornice
Sa-ti pierd chipul intre palme de lut
Si sa uit cuvantul de pe buze
Dar intorc privirea, iar ea se topeste
Caci ucigatoare e, si falsa
Si sarat e gustul ei...

Orbire

Opreste acest izvor nesecat de sunete si imagini
Nu stii ca ce vezi si auzi e absorbit de intuneric
Si nu-ti poti increde simturile
Totul este un spectacol menit sa iti fure atentia
De la ceea ce conteaza
Crede in ceea ce simti si urmeaza-ti inima
Motorul tuturor actiunilor tale
Inchide ochii si intinde-ti mainile
Vei atinge tot
Imagineaza-ti tot ce doresti si va fi acolo
Proiectia viselor si aspiratiilor tale
Sopteste-mi vorbe inspirate de ascunsul tau
Trece-mi degete prin par sa le parcurg trecerea lor delicata
Apleaca-te sa-ti simt respiratia calda pe gene
Sa ma infioare s-apoi sa tremur
Sa caut cu infrigurare si sa gasesc
Sa-mi aduc aminte pentru ca apoi sa uit
Sa ard o clipita si apoi sa ma sting
Sa storc seva boemului si sa ating inaltimile unei culmi
Pentru ca sa cad strivita de un banal ce-i urmeaza
Far' de amintire.