Tristete

In suspinul negru si rece
Adesea regasesc mirare
Si cantul trist far' de lumina
Incarcerat atat de adanc
Nu e speranta ci doar uitare
Ascunsa de vazul lumii si de al meu
Intuneric greu si dens
Lucid dar mort
Pentru ca simtirea parasit-acest turn alb
Paserile ce cantau
Seninul cer si infinitul soare
Adanca mare si brunul pamant
Nu mai soptesc soapte de miere
Si nici nu mai tresar la pas
Doar zbucium si o lacrima
Dar care cuprinde toata amaraciunea
si sarea ce s-a varsat
De atata timp...

Incanta-ma macar o data
Si un suras lasa-voi
La poarta ta de amnezie.