De-ar fi sa bat cararea
cea mai lunga
Cu spini, nisipuri nestatornice
si amagiri nemiloase
As zambi la gandul fugar
Caci tu ma vei astepta
la neasteptatu-i sfarsit
Si nu m-ar durea arsita
si vantul n-ar inaspri,
cum si frigul n-ar musca
pentru ca tu
le-ai indulci
veninul.
Si fata-ti plina de de lumina
m-ar acompania-n intuneric
Si atingerea ta calda
mi-ar obloji ranile
Si buza ta fina
ar turna scumpa licoare
S-apoi uita-voi de peregrinare
si imbratisarea ta
m-ar pierde pe vecie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu