Soare versus Luna

Cand rasari tu soare bland...
Ma privesti cu ochi candid,
Si-mi trimiti o raza-n casa.

Umpli odaia de lumina,
Sufletul de duioasa bucurie.

Iubita-ti luna te succede,
Cu indolenta-i prezenta.

Straluce argintiu in negrul albastrui al noptii,
Complice mut al indragostitilor pierduti,
Pe aleile nebatute.

Ce povesti ascunde ea?
Si ce secrete i-au impartasit de-a lungul clipelor nesfarsite?

Cum ii invaluie si ii adaposteste pan' se topeste iubirea,
In primele semne ale rasaritului.
Gonindu-i din cuiburile lor inapoi in cotidianul absurd si permanent,
Doar cu visele si gandurile lor.
Cu buzele reci dupa ce au fost fierbinti,
Si inimile goale dupa ce au fost pline.
Sperand la o noua inflacarare si arzand de dorul ei...

O soare, nu fii crud!
imbratiseaza-i si poarta-le pasii pan' la reintalnirea cu tainica luna...