Marea

Mare de lut ingropata
in valuri de ceara
purtand incarcatura-i de vietati silentioase
Si asa se preumbla
cand inainte,
cand inapoi,
cand tulburata in involburatele-i spume,
buclucase inele de argint si perle,
cand adormita in matasea-i incremenita,
inghitind sporadic colivii de lemn si metal,
cu fapturile ce le insufleteau...
Neastamparata e pofta,
ce le scalda
si le macina
si infinita-i frumusetea
ce se asterne
cand Ea e multumita...

Ritualul

La geamul intunecat, unde
iti atarni raceala
salasluieste o pasare cu pene argintii
si violete,
cu ciocul ei puternic izbeste
geamul dimineata
asteptand un zambet
inainte de a-si intinde aripile,
ce coloreaza cerul...
In fiece zi ritualul umple ziua
cu stropi de fericire,
caci zborul e divin;
iar seara isi face cuibusor cald
in coltul ferestrei,
veghind la linistea somnului
tau...

Picatura

Picatura amara ce umpli
preaplinul,
te scalzi in ape negre si adanci.
Aducand cu tine sarea
si un amalgam nedefinit de ganduri,
tristete si dezamagire.
Ungand un pic fiece ramura,
umar, colt de strada, piatra,
leagan...
Un rau nesfarsit ce scalda tot
iar preajma si departare
devin una
intr-o durere continua si abisala...

Butterfly

In my palm lies a butterfly
with wide wings
beating so fast.
It wants to fly
far, far away
to loose itself
in the unlimited sky and borders of imagination.
But I am keeping it tight
in my hand,
stealing its life,
its freedom,
without a breath,
condemning it to a bitter living
in the never ending tragedy line...

Lanturi de matasa (cs)

Cum sa definesti dulceata?
parfumul boarei,
ce-ti inunda camera dimineata
si aripile calde
ce te imbratiseaza
cand soarele
se retrage obosit la culcare...
Gustul de ciocolata furata
si aroma unei tigari de foi
o secunda si apoi o poveste
de dimensiunile unei narari scurte
cu iz de basm
si urme de lanturi de matasa...

Nu este o crima

Si de-ar fi sa-ti mai ating licoarea buzelor ca mura,
rasuflarea sa ti-o simt aproape
sa ma ascund iar in imbratisarea-ti calda,
si-n lumina ochiilor tai sa ma oglindesc.
Sa zambim ca doi copii
tu sa ma prinzi de o mana,
sa alergam pe malul unei mari de matasa
iar stelele sa ne sopteasca iara
nisipul rece sa ne inveleasca
si pe o scoica molatec sa plutim,
sa ma strangi la piept
pan' ce bataile inimii tale
sa fie ale mele...
Linistea opaca sa o rascolim
cu rasete zglobii.
Sa dansam intr-un parc de verde
si lumea sa fie a noastra
2 nebuni contaminati de acelasi vis
si 2 inconstienti
caci nu stiam
sfarsitul e aproape...

Un alt caz de crima sociala
O lume ce nicicand va intelege
cum sta ea ferice tolanita
iar cei 2 copii
pierduti pe straine taramuri
se lupta pentru o himera
dar pentru totdeauna despartiti...

Doare

Cum sa explic atunci cand doare?
Cand fiecare atom al fiintei mele
este separat in suferinta lui
si toti porii isi striga agonia...
Cand fiece vorba, privire,
gest sau atingere
are un cod secret
dar cu acelasi rezultat
durere...
Cum sa nu mai simt
si sa nu mai vibrez
la notele unei harpe inecata in tristete
Cum sa nu mai filttrez toata mizeria
tot uratul si micia acestei lumi?
Cum s-o parasesc
pentru refugiul placid
si lipsa simtirii
intr-o eternitate
far' de lacrimi...