Himera

Era un vis si poate,
imbatata-m fost prea tare,
dar e obisnuit printre oameni
sa se agate de himere
si sa le cuprinda tare
pana aproape de sufocare
cu unghiile scranjelite
de realul intunecos...
Da, se intampla, dar si poate,
insa asa cum toate se sfarsesc,
soarele reapare si o data cu el
si somnul dispare,
iar visele se risipesc ca norii
de pe un cer de vara torida
Si doare, nu?
Sa vezi ca e lumina
si ce striveai in maini
e boare...

Frunza

Naluca vie,
ce adesea reapari
Cu un zambet nevinovat
Cu ochii in pamant dar

cateodata sclipind
Un pic aplecat
si cu mainile nelinistite
Un mers usor si leganat
Ca si o frunza ce pluteste
pentru ca apoi se se aseze
pe nesimtite.
Dar e decat o frunza,
iar cand vantul se porneste,
ea-si continua drumul.
Sunt altele de vazut si de incercat,
iar drumul sade bine calatorului.
Da, aceea scanteie ce era
si buzele acelea mute,
privirea ce parea prea calda
si inima ce o credeai a ta
cu batai la unison
si cu sfarsituri inlantuite
intr-o muzica
ce ar fi fost stiuta
si un ritm duios si ametitor.
Dar notele fugit-au si lasat-au
Paginile goale
Doar nisip, pustiu si apoi
cenusa...
E a mea, o simt cum adie
inspre mine
ca o amintire...

Ceata

Intuneric sordid,
Ma acoperi toata
Ma cuprinzi si-mi prinzi
cu incetul fiece rasuflare,
gand, soapta si privire.
Amortesc asa un deget
si apoi mana o cuprinde toata...
Vreau sa ma indrept spre lumina,
dar negrul se intinde de-ndata.
Incerc timid o alta usa
si alta fereastra incerc
Toate corpurile ce le ating
sunt inerte si n-au glas,
doar dezamagire este
si gustul ranced al tradarii
Esti tu viata?
fost-ai iubita...

Clipa scurta

Iti vad un ochi
Iti simt un suflu
Stai, sa iti simt candoarea
Acum, ca nu mai esti.
O clipa...da
Zambeai, un colt
si-o luminita
iti ardea in ochi
O vad, doar cand ma oglindesc in ea
Cum simt toata dragostea cu care ma-nconjori
Ma impresoara
e ca un vant pufos ce-mi alinta
obrazul,
ma imbratiseaza si imi
poarta gandul.
Imi cauti privirea, in ea te regasesti
Este clipa scurta
Incet se scurge nisipul din clepsidra
Ma uit spre el
Ma-ntorc si nu mai esti
Scumpa amintire...
Privesc inainte
O lume se deschide
cu aripile-i largi
si spumele ei promitatoare de noi provocari
si surprinzatoare aventuri...

Universul

Scurg o vreme si-o framant
Este a noastra, este un gand?
Sesizez o dulceata aparte
Cateodat' nebunie curata
Valuri de zambete
si furtuni de rasete
sau ploi naucitoare
de dileme presarate
cu stropi fierbinti sau reci.
Si-apoi doresc sa se opreasca tot
Sa fie lipsa de simtire
Liniste, orizont de calm
Iar apoi o noua zi
cu zori de speranta
Imi incalzesti inima si dispari
Cine esti?
De unde ai venit?
Chiar conteaza?
Universul imi trimite petale de caldura
Un mesager sau altul
Inima e plina, armonie iar
Doar eu si el,
Universul.

Arbore

In fereastra ta ma pierd
Stau, privesc in departare
Si ma-ncanta o mirare
Strang in pumn o gaza mica
Dar nu-i gaza, doar o amintire.
O framant.
Sfaramata in bucati incearca inca
Insa puterea-i divizata.
Strag din dinti, mai doare o data...
E un abis care ma priveste.
Ii zic NU si inchid ochii.

Caut o lumina, intunericul e greu
Prind o ramurica si ma agat de ea
O simt cum creste in mine
Prinde viata
Ea, Speranta!
Cea mai frumoasa floare!
O ofer la randul meu,
dar o pastrez in suflet
pana cand arbore devin...

D

Fantastica mirare a cerurilor pure,
zambesti c-un colt de buze
si restul il tii pentru tine
Se-ncurca o lume sa-ti tina incantarea.

Dulcele ce vine in rauri de topaz,
inunda intinderile si verzi raman.
Tresalta vietatile si totul se trezeste.
Lumina ce surprinde cararuile
e mai luminoasa,
iar cerul mai albastru,
paserile mai paseri
si salcamul mai inmiresmat.

Ating o culme si-i sarut aspretea
Ii cant un vers s-apoi alt vers.
O poezie si apoi alta.
E greu sa te decizi intre atatea frumuseti.

Suisuri si coborasuri,
cand munte, cand campie, o mare, doua
si apoi liniste, seren e totul,
pace in luminis.

Furtuna se apropie...