Masca

Masca

luni, 11 aprilie 2011

Puzzle

Parca as mai sta si parca, as infuleca cararea, ce ascunde in pamantu-i si indepartatu-i capat, infinit de intelesuri si o mare de universuri paralele, in care eu si toti ceilalti eu, ne ducem existenta si ne curgem spre locul unde toate se intalnesc - sfarsitul. As putea sa aleg pe cel mai potrivit? printr-o ecuatie matematica mult prea complexa... As putea sa aleg ce simt (ar spune Ei) Dar ce naiba simt? si cum ceilalti stiu ce simt? as da orice sa am certetea... Sau poate as putea sa urmez un curs dinainte stabilit, sa ma las purtata de ape, sa ma inec in stiinta vietii, sau a ceva mai presus, o forta ce directioneaza si clar stie mai bine ce eu, doar o sa aflu atunci cand se va intampla. Si atunci acel zambet...de... hmm... acum inteleg... toate piesele se potrivesc...

In adancuri

As vrea sa simt o data, ce numai inteleptii sau prevazatorii, stiut-au mult prea bine cu zambetul lor sigur si luminitele in ochi ce deschid orizonturi, cu pacea sufleteasca ce o au doar aceia - binecuvantati - cu o rabdare milenara si o intelegere ce depaseste lumescul si tot ce-i cunoscut. Dar oare-i mai surprinde ceva? sau doar incearca o mirare. E un dar sau un blestem, cine e cel mai castigat? As putea fi eu oare? cu nestiinta mea plutind si scufundandu-ma in dubii, inecandu-ma in intuneric si salvandu-ma de fiecare data, o licarire nebuna de speranta sau nascocire menita doar sa ma sustina la suprafata ei, nici in adancuri dar nici in lumina..

Ghiocel

Cum scurge un timp pe o lacrima inceata, incerc sa-i prind esenta sau poate s-o mai gust, sa simt ce doar si poate ar fi dezlegarea misterului ce-l poarta - o lume printre lumi sau toate imbinate, se succed in mii de secunde, rasar in spatele privirii si se prind in propria lor cenusa pe masura ce altele se inalta, inflorind in nenumarate petale, inghitind prea multe nuante si trambite. Si totusi firul gandului, ce tese in harnicia-i, se intrerupe-odat' caci basmul lasa locul Vietii ce incolteste, ca un ghiocel razlet in intinderea alba si inghetata a zapezii translucide...

luni, 7 martie 2011

Haina-n cui

Gadila-ma
sunt un ras
ce tot rade
O haina cu broderii multe
dar tot o haina
Si totusi
Unde poti purta o asemenea haina?
cine si la ce ocazii?
...

O s-o punem in cui
Ca si pofta!

sambure

Buba purulenta si gandac
far' de picioare
Nu-ti vad chipul dar iti simt odorul
Musti din mine
si ma lasi
sa-mi privesc neputincia
Sunt cu adevarat
un sambure alterat ce
n-a incoltit vreodat
si ma scald in propria-mi
sare...
De-as gasi o piatra sa te sfaram
as ramane tot cu mine,
sa termin ce-ai inceput...

c-un dar sa cumpar?

Caut o incantare
si tot o schimb
intr-un sir de fete nesfarsit
Am plin si apoi gol
Cand surad si apoi hohote
tu lacrima apari s-apoi
tot hohote,
destin crud si orb la toate...

Si daca vei vrea sa primesti un dar
pentru a-mi usura sarcina
Ar fi corect sa-mi cumpar fericirea?
sau pe drept sa ma pierd in tristete...

O stea de-as fi

Sa-i spunem boala sau cant amar
Dulceagul ranced ce il lasi
Sa intind o mana catre soare?
caci tare prinsa sunt in pamant
Vreau sa gust un fruct oprit
si sa-l mananc pe saturate
sa-l sorb pana la ultima
firimitura
si apoi sa ma sting ca o stea
imprastiind noroc
pentru cei ce ma privesc
topindu-ma in intuneric
in liniste...