Gustul ranced al dezamagirii,
inghite rapid incaperea,
ultimele rezerve de aer
se topesc incet in aerul cald,
veselia si hazul sunt intr-un colt impinse
pentru a imbratisa asaltul cu pietre,
insangerate isi tin cu greu echilibrul.
Oratorul ramane insa neimpresionat
si continua reprezentatia.
Mai sunt decat bunele intentii,
care insa atarna undeva spanzurate de tavan
spre satisfactia inchizitorilor
si a celor alesi.
Amutita multimea continua procesul supunerii
in fata spectacolului dezolant,
ranita ii privirea
si urechile perforate,
sa atarne de ei cercei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu