Viata ca o petala sfaramata,
strivita in mii de cioburi colorate,
picura sange si lacrimi,
se scurg prelungind durerea.
Se freamata un codru
si norii se incing,
soarele-i fugit
si luna a plecat cu suratele ei stele.
Paseri zboara innebunite,
focul se intinde,
e iadul coborat,
strigate se ridica...
Iubire-a fost ucisa
si viclenia sade tolenita pe o canapea de catifea.
Focul a cuprins canapeaua
iar ea rade zgomotos de placere...
Copii au pierit
ramas-au doar "vitejii"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu