Liniste ce te strecori in valuri,
oglinda verde a padurii,
popas gri suspendat intre ape de catifea,
cu lemnul tau aliniat cuminte,
insiruit ca niste cuvinte.
Plutesc frunze in valtoare si pesti sar sa guste
aerul prea fin si incordat.
Clabuci nervosi de spuma se perinda
sub streasina ochiului.
Pietrele se soptesc in albeata lor tacuta.
Canta un fluier mirifice note
iar cel mai frumos copac isi admira
ramurile in intinderea involburata.
Iti sarut ochii si iti indulcesc privirea,
iar buza ta o iau,
sa-mi fie scumpa odihna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu