Colorez o foaie alba,
Stropesc un perete imaculat
si zvarlesc intr-un spatiu gol...
Dar culorile lipsesc
si golul tot e.
E un vis din care nu ma pot trezi
iar actiunea e repetativa si far' de sens.
Un hol lung de usi,
dar fara clante
si totusi incuiate.
Incerc sa le deschid...
Extenuata privesc capatul,
e o lumina acolo,
ce se indeparteaza,
pe masura ce ma apropii.
Alerg,
distanta se dubleaza, se tripleaza,
alerg mai repede...
Ma prabusesc,
stropi imi cad rauri
din crestetul capului,
mainile mi se inclesteaza,
in covorul delicat de muschi.
Ridic ochii,
lumina e si mai departe.
Simt acum cum ma implant
din ce in ce mai tare,
fac radacini si scoarta,
ridic mainile,
dar ele cresc in frunzulite,
ma indrept si raman asa
pentru totdeauna
inlemnita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu