Cum razbati tu prin mii de frunze,
cum freamata la auzul vantului pelegrin...
Tu soare, te strecori pe fiecare frunza
si stralucesti cu auriu pe alocuri,
spectacol desavarsit, ce esti pentru ochiul nevazut,
te petreci far' de bagare de seama
iar nime' nu stie.
Te-am prins un pic si al meu ai fost,
clipita ce a fost un univers,
ochiul coplesit n-a putut rezista,
iar inima stat-a pe loc.
Frunzele s-or facut licurici
si soarele topit pe aripile lor...
Eu, muta de fericire
si ochiul prea mult uimit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu