Cand prins-am gustul acelei clipe,
imbratisat-am tot plinul ei,
cu inima calda si ochii larg deschisi...
Sper sa ii pot cuprinde esenta
si sa o beau fara sa ma imbete
iar euforia ce o sa ma cuprinda
sa nu imi inghete toate simturile
iar in tornada creata sa uit cine sunt,
ce vreau si ce este bine...
Cum stiu ceilalti
ce eu nici nu pot ghici,
ce imi este interzis
sau este ca linia orizontului,
se indeparteaza de fiecare data cand incerc sa ma apropii...
iar raspunsul apare cand e prea tarziu
sau nu mai este nimeni sa-l cuprinda...
Deci dementa ajuta?
sau este doar o amortire temporara,
menita sa te arunce intr-un abis
din care sa nu mai poti iesi...
Este ea iubire, pasiune
sau o combinatie de reactii chimice
cu un anume rezultat...
Putem anula responsabilitatea
si sa o punem pe seama fizicii
sau sa ne damnam pe vecie?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu