De ce, cine si ce sfarsit?

Cand te-am zarit prima oara,
Nu te stiam si nici nu mi-as fi imaginat...
Rasuflarea s-a oprit un pic,
ochii insa delectandu-se si pierzandu-se in mari adanci.
Era ceva in privirea ta,
ce imi scapa...
si totusi am continuat...
Ani in preajma ta, sub aripa ta si cu ale tale cuvinte in minte
Atingeri timide si intentionat obisnuite,
nereusind mai mult decat sa sporeasca ardoarea
Tu, fruct oprit...
Si apoi ani far' de zambetul tau
pentru ca am vrut,
caci greu apasa...
Destinul, ca un june capricios,
s-a jucat din nou,
iar drumurile nostre s-au reintalnit.
Ganduri si asteptari ca frunze moarte,
toate adunate intr-un covor ce acopera suflarea.
Era menit ca cenusa sa se aleaga
si totusi zeii au dorit altceva
si ne-am gasit prinsi intr-o nebunie,
frumoasa alterare a mintii
si infruptare a simturilor.
Ca ploaia cu stropii reci si taiosi ,
ca iarna cand ti-ngheata venele
sau fierbinte ca vantul de vara ce te incanta,
dar te lasa fara aer...
Si asa au trecut-au alti ani,
sorbiti de licoarea noastra.
Intetindu-se mai tare vantul
iar ploaia mai taioasa,
dar cu atat mai dulce.
Maniat-am zeii,
caci si-au luat darul
iar intr-o zi
usa s-a inchis
lasand in urma ei
Amarul...
De ce?
ar putea fi o intrebare,
dar tot asa sunt multe intrebari
si tot la fel de multe raspunsuri...
dar care e raspunsul carei intrebari
Cine mai stie?

Si asa o noua aventura,
caci scriitorul o cere
si el decide
Cine suntem noi?
Decat cuvinte, subiecte am vrea
si predicate
cu ceva epitete si metafore...

Ce sfarsit?
E o poveste far' de sfarsit
iar cand una se opreste
alta ii ia locul,
caci inceputul e cel care purcede sfarsitului
in lantul durerii si fericirii...