Lastar

Bazorelief uman
si stanca de nepatruns,
ochii inchisi si vointa nestavilita.
Cum gresisi tu cursul,
facut-ai atatea raulete
si cascade furioase.
A trebuit sa ajungi
la capatul lumii tale de ceara,
unde apa se varsa in neant,
ca sa intelegi,
sa te intorci la radacinile tale.
Nu privi trunchiurile altor copaci dragi
Caci din ale tale radacini,
creste un alt lastar,
asteptat de mult.
Soarele-i zambeste.
Sa-l vedem cat si cum va creste...