Prinse viata visul mic,
intinse aripi largi
si isi ascuti glasul,
ca mai apoi un cant
sa izvorasca in valuri multe inspumate.
Nu mai salasluieste tristetea
in turnul 'nalt de marmura
iar strigatele nu mai ajung la fereastra.
S-a asezat o lumina blanda
si o frenezie ce tine de un brat speranta
si de altul o sclipire nebuna
ce-si zice inflacarare.
E un tril ce se aude
si un un zambet mult asteptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu