Multumesc

Multumesc pentru bunatate si multumesc pentru surprizele ce-mi aduc fericirea, ca pe un buchet de flori, plin de miresme si promisiuni, lasat in capul scarilor, in fata usii, care deschide o casa, ce iubeste viata si se impleteste cu natura... casa mea. Plutind pe norisorii albi si pufosi, scaldata in lumina blandului soare si adanc infipta in tarana, pamantul dulce acoperit de iarba, mustoasa iarba si vietati, ce misuna intr-o completa si absoluta insiruire, mecanismul vietii si zumzetul ei. O Doamne, cum iti admir opera desavarsita. Mic sunt eu, dar multumesc pentru ochii, cu care pot sa vad cateodata frumosul. Si multumesc pentru urechile-mi, caci aud muzica-ti perfecta. Si multumesc pentru narile-mi, ce simt parfumul buchetului. Si multumesc pentru ca pot gusta sublimul, ma plec caci infinite-s toate, iar eu finita is si nu pot cuprinde tot ci cate un pic dar cu speranta de tot, iar intr-o zi nascuta din nou in binecuvantare...