Ghiocel

Cum scurge un timp pe o lacrima inceata, incerc sa-i prind esenta sau poate s-o mai gust, sa simt ce doar si poate ar fi dezlegarea misterului ce-l poarta - o lume printre lumi sau toate imbinate, se succed in mii de secunde, rasar in spatele privirii si se prind in propria lor cenusa pe masura ce altele se inalta, inflorind in nenumarate petale, inghitind prea multe nuante si trambite. Si totusi firul gandului, ce tese in harnicia-i, se intrerupe-odat' caci basmul lasa locul Vietii ce incolteste, ca un ghiocel razlet in intinderea alba si inghetata a zapezii translucide...