Crispata e culoarea cerului
Pasarile impietrite zac imprastiate
pe covorul de frunze moarte
Suiera vantul napraznic printre copacii goi
Grindina si ploaia de foc a ucis restul
Stau neclintita urmarind haosul
in spatele ferestrei mele
Ochii au obosit privind oroarea
si urechile sangereaza la auzu-i
N-a mai ramas nimic
Decat, poate, speranta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu