In intinderea imaculata de zapezi de diamant
si scortosul verde de brad,
se ridica dealurile line si tacute,
iar in inima lor,
sade tolanit,
ca o pisica puturoasa-
- lacul...
Pare nemiscat de trecerea timpului
si perindarea neincetata
a sufletelor pierdute,
ce ii cauta compania si frumusetea...
Inchisul sau albastru ascunde secrete,
amintiri, rasete zglobii sau plansete,
ce au venit si au trecut ca ploile,
ce il reumplu din timp in timp...
Valurile-i marunte aliniate,
dar care nu duc nicaieri,
sunt un dans imbietor,
ce te atrage in apropierea-i...
Vrajit ii calci matasea
si te pierzi
si tu
alaturandu-te celorlalti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu