Alunec in maracinisul ce-l lasi,
e atat de intuneric
si zgomotul imi invaluie urechile.
E atat de greu sa inaintezi in panzele-ti de paianjen
si tot ce imi doresc este
sa ma opresc...
Iti strig aceasta dorinta,
dar ma acopera ecoul...
Sunt doar eu aici
restul e desert...
Oglinda ce imi reflectezi neputinta,
te faramitez in mii de cioburi
si apoi tu te refaci...
Raspunsul e in spatele tau,
dar care?
Toate arata la fel,
eu si Alice, pierdute in taramul minunilor
far' de cale de intoarcere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu