Vijelie

Cum supararea intuneca un cer
si culorile se topesc intr-un negru dezolant
Imaginile se scurg
si gandurile in furtuni se impletesc
Tornade se napustesc peste pajistile linistite
si inghit frumosul intalnit in cale
E uimitor cum un singur cuvant, gest,
poate sterge o viata, o poveste, o dragoste
si apoi cenusa acopera totul
Rasetele sunt sub gramezi de pamant
si sentimentele prafuite zac ucise pe piatra rece
Mana ta calda e faramitata
si pierduta in mormane de nisip
Iar buzele tale dulci - imprastiate in toate colturile lumii,
purtate in ciocuri de pelicani flamanzi
E inca vijelie afara
Si nu pare sa se opreasca...