O baie in petalele-ti de catifea
Te strang si blandetea ma cuprinde
Simt gustul de fericire cruda
O faramitez
si in stropi marunti se topeste
De-as putea sa-l pastrez
ferecat intr-o cutie
a mea
Sa-l mai sorb in absenta ta...
Dar tu egoist
L-ai imprastiat
in vazduh si mare
Si de atunci alerg incercand sa le cuprind
Si sa simt inca o data
Gustul sarat si dulce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu