Astru balai

Norii canta-n siruri 'nalte,
Sus se-aduna si se-nconvoaie.
Cand se-apleaca in mii de stropi,
Si te gadila fugar,
Cand sunt calzi si cand sunt reci.

Cad imprastiindu-se in van,
Dar mii apar in loc si iar,
Povestea se repeta.

Iar apoi zdrobindu-i parca, el apare...

Stralucind si cale facandu-si,
Topind ce-i gri si auriu tasnind.

Si cald, ca-i soare si lumina,
Ce inunda imprejur.

Si frumosul se arata,
Caci intunericul e invins.
Pentru o zi atotputernic.
S-apoi iar prada cazandu-i,
Caci asa e scris si pace.

Soare versus Luna

Cand rasari tu soare bland...
Ma privesti cu ochi candid,
Si-mi trimiti o raza-n casa.

Umpli odaia de lumina,
Sufletul de duioasa bucurie.

Iubita-ti luna te succede,
Cu indolenta-i prezenta.

Straluce argintiu in negrul albastrui al noptii,
Complice mut al indragostitilor pierduti,
Pe aleile nebatute.

Ce povesti ascunde ea?
Si ce secrete i-au impartasit de-a lungul clipelor nesfarsite?

Cum ii invaluie si ii adaposteste pan' se topeste iubirea,
In primele semne ale rasaritului.
Gonindu-i din cuiburile lor inapoi in cotidianul absurd si permanent,
Doar cu visele si gandurile lor.
Cu buzele reci dupa ce au fost fierbinti,
Si inimile goale dupa ce au fost pline.
Sperand la o noua inflacarare si arzand de dorul ei...

O soare, nu fii crud!
imbratiseaza-i si poarta-le pasii pan' la reintalnirea cu tainica luna...

Nazuinta

De-as fi pasare maiastra, as zbura in cer de nea,
De-as fi peste din matase, as luneca prin raul iute,
S-as strabate mare d-albastru val,
Vietuitoare pe pamant de-as fi, l-as cutreiera-n lung si-n lat.

Nu-i obstacol sa ma opreasca, nu e om si nici fiinta,
Sa ma-ntoarca din pornirea-mi.

Nu-s idee si nici gand,
Boare lina sau vant aspru,
Doar vointa si dorinta,
Suflu cald si inasprit.
Vesnic cautand si poate,
Intr-o zi chiar regasit.
Si-ncheiata astfel fi-va,
Lunga, zbuciumata nazuinta,
S-a sfarsit si punem punct.

Speranta

Suflet cald si aromat,
Nu ti-ai pierdut savoarea.
Boare blanda ma saruti,
Si-ti simt din nou candoarea.

De privesti cerul molatic chiar spumos,
Sa-mi porti neincetat privirea.
De te-ncrunti si ochii iti stau in pamant,
Vei regasi fugar mirarea.

Si iar nu te gasesc, zadar te caut,
Esti chiar pierdut?

sau regasit vei fi in alta clipa de satin...

Lasa-mi un gand sau o ruga,

S-o port cu mine in peregrinarea-mi lunga.

Placid

Sangeriu si turbulent
Este gandul ratacit
Adancit si-ascuns in scoarta salciei
Ce se leagana,
Precum tu
Imi porti mirarea
sufli amintirea
Si alini durerea.

Sterge lacrima,
Si spune povestea.
Soarbe amaraciunea, gusta delirul
Si canta trist intr-un potir de clestar...

Te mai inchini tu oare in infama ta reflexie?
Si-nchizi ochii reci sa simti caldura
Si vechi umbre te mai impresoara
Razi si plangi de dorul stins?
Sau lucid si neclintit
Scruntezi indepartarea albastra.

Boala

Tu ispita far' de nume sau de gust
Iti lasi urma cea cu pata
Pe obrazul neintinat
Si rozi molcom si suav
Ramasitze de dulceaga amintire
Ai patruns in umbra mea
Sfasiata ea se-ndoaie
Gandul doarme, ratiune pierduta
Cum poti tu sa stergi
Orice-mpotrivire
Legata pururea si oarba e stiinta
E muta miscarea si iute furata
Si sfintii se-ntorc
Ramanem noi doi
S-un ochi ciudos de sticla
Inimi legate si totusi departe
Vis de nepatruns
Dorinta desantata
Tu invingi, noi ne petrecem
Viata-n colivie poleita cu ambitii desarte
Paseri negre dau roate
Iertare voua n-am cerut
Zeii s-au razbunat
Iar dispare-n neant
S-am uitat...

Teatru

Scumpa amintire desarta
Ma imbraci cu vraja ta
Pierduta-n veci si vesnic vie
E aici acum si pururea departe
Ca un vers plin de inteles si totusi
Fara cuvinte
Arde sau ingheata,
Te priveste clar in fata
Sau iti sufla fierbinte-n ceafa
Aerul sau otravit dar cu dulcea sa privire
Te impaca si te poarta la-nceputuri de poveste
Iar senin si plin de soare
Paseri multe, canturi fine
Te inunda si te-afunda
Si respiri si simti la fel
Un zambet fugar, un raset galagios
Stelute-n ochi si doar lumina
Multa lumina si caldura
Si-apoi rece, stropi mari de ploaie ranceda
Sageti de gheata, ochi reci si goi
Buze intepenite, urechi far' de auz
Si brate fara vlaga, suflete amortite
Acel cuvant ce nu-i rostit
Si nici nu prinde viata
Ramanea-r acolo si-ntotdeauna mut
Sa fie
Vorbele ce n-au alinat timpul si durerea
Incrustate si adanci
Marturii si luari d-aminte
Nou debut, o alta scena, alti actori si iarasi tu.

Nepasare

Far' bagare de seama te-ai infiltrat
Tu sambure de nisip naucitor
Cu firisoarele tale de fin argint
Plecat si dus e gandul tau
Pierdut in neantul cel absurd
Te leagana o poveste oarba si
Crezi intr-un cant de seara
Ce n-are sunet sau vioara
Pot sa te las intr-o mare de dulce amar
Sa te-conjor cu mreje de matase cruda
Sa te alint cu acele miresme statornice
Sa-ti pierd chipul intre palme de lut
Si sa uit cuvantul de pe buze
Dar intorc privirea, iar ea se topeste
Caci ucigatoare e, si falsa
Si sarat e gustul ei...

Orbire

Opreste acest izvor nesecat de sunete si imagini
Nu stii ca ce vezi si auzi e absorbit de intuneric
Si nu-ti poti increde simturile
Totul este un spectacol menit sa iti fure atentia
De la ceea ce conteaza
Crede in ceea ce simti si urmeaza-ti inima
Motorul tuturor actiunilor tale
Inchide ochii si intinde-ti mainile
Vei atinge tot
Imagineaza-ti tot ce doresti si va fi acolo
Proiectia viselor si aspiratiilor tale
Sopteste-mi vorbe inspirate de ascunsul tau
Trece-mi degete prin par sa le parcurg trecerea lor delicata
Apleaca-te sa-ti simt respiratia calda pe gene
Sa ma infioare s-apoi sa tremur
Sa caut cu infrigurare si sa gasesc
Sa-mi aduc aminte pentru ca apoi sa uit
Sa ard o clipita si apoi sa ma sting
Sa storc seva boemului si sa ating inaltimile unei culmi
Pentru ca sa cad strivita de un banal ce-i urmeaza
Far' de amintire.